Bucuria Crăciunului

Când suntem aducători de daruri pentru cei dragi, pentru cei care sunt singuri și uitați, inima devine încăpătoare cât tot universul. Bunătatea aceasta umană este unică. Aducătoare de fericire, de zâmbete, de apropiere și comuniune.

Legenda cu Crăciun care nu a primit Sfânta Mamă și Pruncul a aruncat, multe umbre, în subconștientul celor care au auzit-o, și nu neapărat în copilărie, ci la orice vârstă. Bine că s-a renunțat la ea.  Arunca o imensă vină asupra celor în vârstă. Asupra trecutului care, pentru că e hain și rău, trebuie uitat, înlăturat, trimis în negura uitării. 

O nefericită legendă, cauzatoare de suferință, de ruptură între generații, dar s-a vrut și înlăturarea „vechilor Tradiții”. Anatema! Trimisă direct în subconștient. Modern, am spune că a fost o manipulare! Vechiul refuză apariția noului, încearcă să-l înlăture (și in legenda grecească nu i s-a voie să aibă un loc, mamei celor doi zei, Apollo și Artemis, să îi nască, pentru că așa poruncise Hera). Îl detestăm pe acest moș Crăciun, implicit vechiul, pe generația anterioară. E indusă la nivel de subconștient așa că nu e vină directă. Sunt multe de acest gen, și nu realizăm de ce avem porniri nu prea onorabile, profitabile pentru alții. Atât despre asta!

E SĂRBĂTOARE! E un nou drum al Soarelui, a Luminii. Că ne este dragă această personificare prin Nașterea Pruncului Sfânt este minunat! Un Dar pentru sufletul nostru care parcă renaște în vibrațiile gingașe, line, tămăduitoare ale împlinirii Iubirii prin această Naștere. Cerurile ne spun mereu și mereu cât de iubiși suntem!

Modernul Moș Crăciun de la Polul Nord- ne-a creat o nouă paradigmă. Cu reni, spiriduși, cu zânuțe...

Ne gândim ce ar putea bucura pe cei dragi. Să le placă sau să le fie folositor, să le facem o surpriză. Orice dăruim, dacă e și un strop de iubire, va fi un dar încântător. Pentru că devin amintiri, vii mereu, ori de câte ori le atingi. O undă de iubire care nu se va pierde.

 Respectarea trecutului personal, sau de neam, nație înseamnă că avem o legătură frumoasă cu Planeta! Respectarea părinților, bunicilor, însemnă că nu suntem ai nimănui, că respectăm valorile din noi, Viața însăși.

Aici se naște an de an dumnezeirea din noi. O naștere subtilă care o întregește pe cea reală.

Primim daruri, ne bucurăm și inima și simțurile. O împletire armoniasă în ființa fiecăruia.

Fericirea este să dărui, nu depinde cât/ce/dacă, primești!

Să fie Sărbătoare pe Pământ, în inimi și suflete! 

Povești despre Magica Noapte: https://www.crestinortodox.ro/craciun/craciun-ortodox/nasterea-domnului-povestiri-68388.html