luni, 28 noiembrie 2016

Doamne, pune Puterea TA, aici!



Pot dori cuiva să aibă gânduri bune, pozitive?! Sigur că da! Din toată inima mea!
Insă pentru ca el însuși să fie împlinit, fericit, îi pot dori să-L aibă pe Dumnezeu în gândul și inima lui. Atunci nu va mai fi nevoie de lupta cu gândurile. În prezența Lui ești și devii armonie, înțelegere.
Trăiește-L pe Dumnezeu în memoria fiecărei celule! SIMTE asta! Predă-te acestei forțe fără reticențe, fără întrebări „ cum să fac”. Nu știu! Dar tu vei ști întotdeauna!

Privind în exterior poți vedea Creația Lui sau propria ta creație. Creația ta și a celor din jur. De multe ori ea este boală, nemulțumiri, neîmpăcări, neîmpliniri! Până-ți schimbi gândirea căutând „tehnici” ai tot timpul să și renunți.
Nu este nevoie de spații, de podoabe cu sensuri speciale, de atitudini corporale… Doar de TINE! Ești la semafor, la o coadă, faci mâncare, spune: Doamne!!! Și fii atent/ă ce se întâmplă în tine! Este…. Fizică cuantică pură (ca să glumesc un pic). Adică: tu ești Observatorul care crează realitatea! Și de ce să nu îți creezi o asemenea realitate numită Dumnezeu?! Doar să nu treci peste „a observa” ceea ce ai numit, adică DOAMNE!!!  Observă Doamne și EL devine real! Atât de simplu este. Dar … observă-L în tine, nu numai în afara ta!

Am fost obișnuiți să credem că Dumnezeu este în afara noastră. ESTE! Dar nu numai. Suntem formați din aceleași energii pe care le percepem în exterior. Aici sunt două aspecte: percepția învățată dar și cea originară. De obicei ne lăsăm conduși de cea învățată, cum vrem-credem noi. Avem la dispoziție o cantitate activată dar limitată de energie pe care să o folosim după L.A. Marele rezervor este energia inițială, care trebuie conștientizată pentru a putea fi folosită. 

Spunând DOAMNE învățăm să rostuim alfabetul iubirii, al iertării în sufletul nostru !!!

Personalitatea dumnezeirii este parte din fiecare-asta este asemănarea dintre noi și însăși legătura pe care o simțim cu Dumnezeu.
Dumnezeu nu ne uită! Noi da! Simți prezența dumnezeirii și apoi … te iei cu altele! Nu El te uită.

 Revin-o cu aceeași încredere la El nu cu reproșuri, chiar dacă nu sunt rostite. Simți, trăiești prezența Lui și sigur că atunci crezi în veșnicie. Numai că prezența este ȘI veșnică dacă, numai dacă tu o conștientizezi mereu și mereu. Dacă Îl conștientizezi pe Dumnezeu El există dacă nu, EL tot există dar nevăzut. Dumnezeu este atât de iubitor încât dacă Îl accepți stă lângă tine, dacă nu, nu! CONȘTIENTIZAREA care va deveni CONȘTIENȚĂ.

După orice uitare, uneori chiar și dezicere regăsești aceeași Iubire. Ba încă o simți mai intensă, totală! Credința e o stare de prezenţă continuă în care eu sunt în Doamne şi Doamne este în mine, într-o comuniune dincolo de cuvinte.

 Ruga e o cale, meditația alta. Sunt multe modalități de căutare. Avem nevoie uneori de ele. Pentru că ne considerăm păcătoși, nevrednici, ne e teamă că greșeala nu ne va fi iertată și atunci mai bine ne dezicem sau, mai așteptăm un pic. 
Curaj! Înălțați ochii sufletului spre ÎNALT( Ridicați brusc privirea în sus. Se produce o schimbare instantanee a percepției. Neurologii au descoperit schimbările care se produc atunci în creier). Spuneți DOAMNE!!! Și simțiți prezența energiei LUI în voi! Atât!

,,Doamne întoarce la bunătate și rugăciune pe toți vrăjmașii mei!”


,,Doamne, pune Puterea TA, aici!” 

duminică, 6 noiembrie 2016

Beneficiile mersului pe jos

Știința zilelor noastre devine o adevărată Magie! Aparatura creată în ultimii ani dezvăluie imensitatea corpului, structura lui complexă și atât de fin acordată. Faptul că folosim 5-10% din creier e acceptat de toți. Că putem folosi mai mult (că tot e al nostru, adică la purtător) te înalță la rangul de geniu. Ceva nu pare a fi înțeles. CINE folosește 90-95% din creier și apoi ne pune la dispoziție (când binevoim să întrebăm) informații care ni se par uluitoare ?! cineva care ne cunoaște mai bine: corpul nostru!

Este deja cunoscut termenul de Inteligență Emoțională care dezvăluie secrete vechi de mii de ani. Din 1960 apar tot mai multe științe legate de acest aspect. Așa că mi se pare validă informația că 95% din creier are treburi bine structurate: de a avea grijă de sănătatea, bucuria noastră, starea noastră de bine(atât de dorită). Învățăm să facem cunoștiință cu Marele Vindecător care este corpul nostru.

 Informațiile ajută să înțelegem mecanismele pe care le putem pune conștient în practică. Și uite așa devenim mai înțelepți și apare un IQ mai mare, de fapt lărgindu-se scala informațională pe care o folosim.Necunoașterea devine cunoaștere, necunoscutul devine necunoscut! 

Conștientizarea pare a fi o nouă știință! Conștientizezi ceea ce corpul face dintotdeauna și aplici voit.



Emoțiile sunt înregistrate în creier iar structura fizică le exprimă.  Înregistrarea emoțiilor se face prin concursul celor cinci exploratori: simțurile. În concordanță numai cu ceea ce am fost învățați în primii 6-7 ani. Ajungem să trăim în funcție de condițiile și circumstanțele exterioare care sunt modelate în conformitate cu ceea ce avem înregistrat în creierul reptilian, cerebel și cel limbic. Neocortexul mai ales lobul prefrontal,  nici nu ne interesează. Privirea lui imparțială, de ansamblu, o dăm deoparte pentru că ar însemna să experimentăm lucruri noi, să punem în practică altfel și altceva decât până acum. Apare vocea creierului emoțional: frică!!! Trebuie să-ți fie frică. Nu poți renunța la ciocolată, la nemulțumiri, la bârfă. Cât de bun ești când faci toate astea!

Când primim noi informații, ele sunt corelate, asociate cu date deja înregistrate. Se caută în folderele computerului aspecte similare cu care să fie asociate. Altfel o ,,noutate” trebuie repetată de multe ori pentru a-și face loc ca adevăr, dacă nu, ea va fi înlăturată din procesul gândirii.

Ca să înțelegi ceva, trebuie să susții acea dorință de a afla. Asta mi s-a întâmplat acum. Am scris despre „piciorul stâng”. Informațiile despre „călcâi” erau atât de vagi încât le-am lăsat „pe mai târziu”. Cum reușesc călușarii acel zbor care a uimit mapamondul?! Doar chinezii, japonezii mai arată în filmele lor cum „zboară” cu o grație desăvârșită. Nu m-am îndoit niciodată că se poate. Poate tocmai datorită moștenirii străbune care se găsește în genomul fiecăruia născut în acest neam.

Acum se știe că structura oaselor este corelată/influențată de partea emoțională înregistrată în creier și care prin „liniile de comunicație” reprezentate de elementele care ne alcătuiesc comunică, comunică corpului ce are de făcut, având ca rezultat starea sănătății fiecăruia. Cuprul de exemplu, care se știe că este un metal excelent conductor de electricitate și căldură. Asta în exterior. De ce nu ar fi și ca element din corpul nostru la fel?! Se știe acum că este.


Kundalini! Minunata energie care cutremură ființa umană dar și provoacă inspirații de tot felul. Activarea ei prin dans a fost demonstrată de mult timp așa cum am scris în articol.

Toate răspunsurile SUNT încriptate în noi. Toată cunoașterea este LA  și ÎN purtător. E necesar un efort calm și consecvent ceea ce unii nu au priceput că e necesar. Vechiul refren: vreau o rețetă!

Creierul făcând corelații pare că „gândește”. Asta nu este MINTEA, e o confuzie care a derutat pe mulți. Sunt căutate situații similare înregistrate în primii ani și în conformitate cu ele ne facem o părere. Adică : „las că știu io”.

 Aplicarea „gândirii” este executată apoi de corp. Emoțiile sunt vocea lui. Dacă sunt ok atunci suntem fericiți dacă nu… Prin emoții ne putem deteriora „gândirea”? Da! Și atunci intervine Mintea. Căutând soluții, asocieri pe care nu le avem înregistrate care vin să ne „ilumineze”.  Și așa apar noi științe care dezleagă misterul numit OM.

Cel mai simplu și comod este doar să reducem o durere. Însă asta nu rezolvă decât temporar starea sănătății. Suntem acordați prin fiecare celulă la un sunet, culoare, formă geometrică, toate personale. (Celebra Valentina Gârlea spune că fiecare avem și o floare personală. Imi place asta! Ea este floarea ta de leac! Oricât de atrasă am fost de alte flori, a fost o bucurie rară, plină de gingășie să-mi descopăr floarea mea de leac. Să nu vă așteptați să facă parte din cele deja îndrăgite! Oricum, se va crea ceva indestructibil atunci când veți conștientiza care este).

Fiecare celulă este legată de o emoție. Avem fiecare frecvențe unice (de asta nu ne putem înțelege mereu!). Vibrațiile cele mai dense, mai joase, compacte sunt ale oaselor. Suferința lor devine artrită, reumatism … deci „se strică”, se defazează vibrația sistemului osos. Recomandarea de a merge pe jos li se pare multora aflați în această situație o glumă bună dar nu e!  dacă s-ar explica că apăsând călcâiul cu putere se pot vindeca oare ar părea o trăznaie?!

Oasele vor vibra iar absorbția Ca. atât de necesar va fi îmbunătățită. El ar trece cu ușurință să hrănească și măduva osoasă. Și chiar mai mult de atât, s-ar întări și sistemul imunitar. Se știe că TOT ceea ce există are și emite un CÂMP care conține informații despre structura respectivă. Se poate activa Câmpul care va deveni tot  mai puternic încât informațiile vor reintra în sistem dacă au fost „pierdute”. Asta activăm prin pășire începând cu călcâiele. Va vibra întregul os care își va recâștiga treptat frecvența inițială. Calciul va face ce știe el cel mai bine, va hrăni și întări structura din care face parte. Câmpurile informaționale al Ca, al Mg, al Zn există în fiecare.

Când calci pe călcâie desfunzi orice obstrucție, astupare, a circulațiilor elementelor care alcătuiesc masa osoasă, mușchii și nu numai.
 Ele se deschid, încep să funcționeze și absorb  elementele pentru a hrăni măduva osului. Creezi așa un aminoacid mult mai puternic care este benefic și sistemului imunitar.

Această apăsare pe călcâi putere. Structura osului este ca strunele unei chitare și vibrațiile pe care aceasta le produce crează câmpurile gravitaționale și magnetice care atrag limfa în os. Dacă una din strune este dezacordată ea crează o frecvență diferită care intră în disonanță cu restul corzilor și sigur crează dizarmonie. Vor fi trimise elemente care s-o înlăture (atunci apare durerea pe care o anesteziem prin medicație). Când Ca ajunge la os el nu poate intra, deci se depune într-o zonă pe care o slăbește sau afectează articulațiile.
VIBRAȚIA apăsării constant pe călcâi va acorda frecvența Ca. 

Recomandarea plimbării e o terapie pe care o putem realiza iar cu cât înțelegem ȘI de ce e necesară, cu atât ne va fi mai bine.
 Atunci când apăsăm călcâiul pe pământ facem să vibreze totul în noi ca și cum am fi cel mai fin acordat instrument musical din univers. Mai mult de atât: DACĂ dorim, extragem din Pământ ceea ce avem nevoie. ASTA ESTE PUTEREA MINȚII atât de vehiculată dar … nefolosită. Pentru că nu spunem ce VREM. Clar, concis și „la obiect”. Fără autolimitări sau neîncredere.
Se pot corela multe aspecte care duc toate la o cunoaștere din ce în ce mai vastă.

Un sistem osos sănătos, cu oase puternice este esențial pentru o viață fără dureri.

 Oasele puternice sprijină organismul, protejează inima, plămânii si creierul de diverse neplăceri și susțin mușchii care permit mișcarea. Oasele sunt și un depozit de minerale necesar unei vieți normale.

Așa vom fi feriți de artrită, osteoporoză, boala Paget, fibromialgii, guta etc.

Mersul descult este benefic pentru ca diminueaza sensibilitatea pielii picioarelor, promoveaza densitatea osoasa si limiteaza osteoporoza.

Sfat: nu începeți o o terapie drastică de apăsat pe călcâi, o bătută pe loc. Vă puteți procopsi cu  Fasciita plantară, Bursita la călcâi , Sindromul de tunel tarsian, Tendinita achiliană etc. ceea ce nu e de dorit.




Măcar amintiți-vă să mergeți călcând apăsat începând cu călcâiul și rulând talpa până la degete. Conștientizarea acestei mișcări este foarte importantă. Unde este atenția se activează și energia corespunzătoare. Așa vă creați ceea ce doriți! Folosind informația PRACTIC nu lăsată doar ca posibilitate.

Apare și surpriza: a fi CONȘTIENT de apăsarea călcâiului pe Pământ ia mult timp. Observați-vă: după două-trei apăsări …o luați la goană! Adică apare tendința de a reintra în ritmul propriu – că tot l-am folosit până acum. O deprindere, ca multe altele, care NE DOMINĂ! E necesar ceva timp să ne auto-disciplinăm, să creem o nouă deprindere conștientă care să fie memorată și apoi să devină obișnuință. Atât de necesară și benefică. Și iar vom observa că nu suntem consecvenți, că ne domină vechile deprinderi.



Vă doresc  plimbare plăcută!!!

duminică, 16 octombrie 2016

Copii – universul părinților



   Copilul este ca lutul în mâinile tale, ai responsabilitatea de a-l modela frumos.

Suntem pregătiți să ne educăm copii?! Suntem dispuși să ne educăm pe noi înșine?! După câte informații absoarbe fiecare s-ar spune că da. Numai faptul că ne dorim și conștientizăm asta este un uriaș pas. Dar încă tot marionete suntem. Știu, nu realizăm asta pentru că AȘA trăim. Din sânul familiei, apoi a școlii, a serviciului primim anumite coordonate comportamentale pe care doar le aplicăm.
Nu ne regăsim încă nemurirea din noi. Dar o căutăm mereu: ochii copiilor noștri, ai celor dragi ne-o oglindesc atunci când avem nevoie de ea.
Viața e făcută dintr-o multitudine de clipe magice iar tot ce avem noi de făcut este să vedem magia, doar așa  suntem deschiși să învățăm ceva, în fiecare clipa.
“Poți să faci absolut orice îți dorești. Am încredere în tine. Știi tot ce ai nevoie să știi. Ești atent la tot ce se întâmplă în jurul tău. Știi ce e mai bine pentru tine. Meriți tot ce e mai bun.”
Am încredere în tine. Te descurci foarte bine întotdeauna, în orice împrejurare.
Sunt foarte mândră de tine. Am încredere în tine. Mă faci să mă simt fericită.
Îți mulțumesc că m-ai ales să fiu mama ta (că ai ales să fim părinții tăi). Imi (ne) faci viața foarte frumoasă.


5 minute în fiecare noapte vorbește în șoaptă atunci când copilul este în somn profund.
De fiecare dată, începe prin a-i spune cât de mult îl iubești, ceea ce înseamnă că ești mereu acolo pentru el indiferent de ceea ce ar putea veni.
 Repetă una sau două afirmații pozitive pentru a sugera subconștientului copilului ceea ce dorești să fie transformat, adăugând numele lorastfel încât știe că sunt îndreptate către el.

Alege cea mai bună afirmația care crezi că abordează problemele exacte legate de situația pe care ai dori să o corecteze copilul si repetă în fiecare zi, timp de cel puțin 4 săptămâni până când devine încorporată în procesul lui de gândire și este acceptată.

Vei fi uimit de rezultate rapide, dar nu renunta la 5 minute de afirmații după ce ai văzut rezultatele în prima săptămână. Sau dacă nu apar cât de repede vrei tu după 2-3 nopți. Pentru a vă asigura că modelul de comportament pozitiv devine încorporat în sistemul lui de reprezentare timpul necesar este de patru săptămâni. Împreună cu multă, multă răbdare și încredere.

Utilizați numai exemple pozitive și evitați cuvinte negative. De exemplu, dacă doriți să opriți copilul la a bate alți copii sau de a vorbi cu voce tare.
    • Afirmare corect: „ (numele)…. vorbește mereu încet, calm și degajat."
    •                              „(numele)….. este un băiat prietenos."
    • Afirmare incorectă: „............ nu vorbește cu voce tare." 
    •                                    „……… nu bate alți copii."
Atenție: se vorbește în șoaptă sau în gând atunci când copilul este în somn adânc, profund, când mama sau tata îi spun cât de special este si cât de mult înseamnă pentru ei; atunci este acceptată informația, iar modificările de comportament încep să se întâmple .
-         Nume…….Cât de mândru suntem tatăl tău și cu mine pentru că tu te pregătești pentru grădi, școală cu bucurie, cu încredere
-        Nume…….. Cât de  bucuroși suntem că te joci frumos cu copii, că vorbești calm cu ei.
Exemplifică-i tot timpul prin ceva din jur. ,,Dacă ai vedea că ursulețu-l tău e trist ai încerca să îl înveselești?! Ai vorbi frumos cu el, l-ai apropia de tine, l-ai îmbrățișa sau l-ai lăsa să facă nani”. Copii până la 5-6 ani nu au noțiunea cuvintelor ci doar a stărilor. Determină-l să înțeleagă stările, să fie atent la ele. Nu predai un curs de Fizică moleculară (tu ai înțeles acum la ce mă refer eu acum?!). Br. Bruce Lipton scrie în cartea „Biologia credinței” că părinții sunt inginerii genetici ai copiilor.

Fă-l să înțeleagă că alții pot avea dureri dar că nu este din cauza lui. „Pe buni o doare piciorul, de asta e tristă. Hai să o lăsăm să se odihnească. Să vorbim încet ca să poată dormi un pic ca să vadă cât avem grijă de ea, cât o iubim”. Explicați tot timpul ceea ce se întâmplă în jur. Doar așa va descoperi că lumea nu are nimic cu el și va deveni atent la comportamentul lui. Va percepe treptat că și reacțiile lui afectează pe alții.


-        Nume …..Te iubesc. Ești în siguranță.
Atunci când persoana pe care o iubești cel mai mult îți spune că vei fi în siguranță, aceast declarație se transformă într-o afirmație puternică. Adu-ți aminte că anxietatea îi face pe copii să simtă că mintea și corpul lor este în pericol. Repetându-le că sunt în siguranță le poți calma sistemul nervos.

-        Nume…..Nu ești singur atunci când te simți așa.
Arătându-i că temerile, nesiguranța, anxietatea sunt cunoscute de toți-inclusiv de tine, îl vei ajuta să înțeleagă că este  posibilă depășirea acestui sentiment împreună. Altfel el va crede  că este ceva în neregulă numai cu el. Și nici nu va ști să dea un nume.

-        Nume….Suntem o echipă de neoprit.
Separarea este un declanșator puternic al anxietății pentru copiii mici. Trebuie să-I reasiguri că veți fi, veți lucra împreună, chiar dacă nu te poate vedea, dacă fizic nu ești lângă el.

-        Nume……Sunt deja mândră de tine că te strădui, că începi… că faci…
Când cel mic va ști că ești mulțumită de eforturile lor, indiferent de rezultat, se va elimina necesitatea de a face perfect un anumit lucru, aceasta fiind o sursă a stresului pentru mulți copii.

-        Nume….Ești atât de curajos/oasă! că te joci cu alți copii, că dormi singur…
Confirmă capacitatea copilului tău de a face față situației, în acest fel dându-le puterea să reușească (și) de această dată.

Și în „conversațiile” zilnice spune-I copilului cât mai des:
Am încredere în tine. Te descurci foarte bine întotdeauna, în orice împrejurare.
Ceea ce îmi spui este important pentru mine.
Este foarte interesant punctul tău de vedere.
Îmi place să fiu părintele tău. Formăm o echipă grozavă.
Sunt foarte mândră de tine. Am încredere în tine. Mă faci să mă simt fericită.
Îți mulțumesc că m-ai ales să fiu mama ta (că ai ales să fim părinții tăi). Imi (ne) faci viața foarte frumoasă.

Folosiți cât mai des aceste afirmații față de copil, de cei dragi:
Ai avut dreptate.
Imi ești de mare ajutor.
De abia aștept să îmi povestești.
Imi place ca ești creativ / curios / pasionat / atent....
Este extraordinar ce ai făcut!
Ai făcut o alegere foarte bună.
Imi place modul în care povestești / îți faci prieteni / faci pe toată lumea să fie fericită în preajma ta,
Mă înveți lucruri noi în fiecare zi și îți mulțumesc pentru asta.
Te înțeleg.
Te iert.
Da, și eu cred / simt / gândesc la fel.
Nu toată lumea te place, și este țn regulă să fie așa.
Se poate întâmpla să mai faci greșeli.
  • Spune-i copilului tău : AM INCREDERE IN TINE, POȚI SĂ FACI … ( ceea ce el își dorește, ce vede la ații dar nu are suficientă determinare de a acționa)
  • Evită să-i spui, atunci când greșește : TI-AM SPUS EU, NU MĂ ASCULȚI NICIODATĂ, NU POȚI, NU MERIȚI, NU EȘTI BUN DE NIMIC
  • Evită să folosești ETICHETE de genul : ești neatent, ești obraznic, ești agitat, ești prost…
SAU: ești frumos, ești deștept.

Nici una dintre etichete nu îi face bine copilului tău, indiferent dacă este o etichetă „rea” sau una „bună”.

  • Scoate-l pe NU din vocabularul tău. Atunci când ne gândim la ceea ce nu vrem
să ni se întâmple, subconștientul taie negațiile și ajută să obținem exact ceea ce nu ne dorim.

  • Evită să îi spui ceea ce crezi TU că nu poate face. Dacă el vrea să meargă cu
bicicleta și ție îți este frică să nu cadă, te rog nu îi spune : Nu știi să mergi destul de bine. Vezi, fii atent să nu cazi. Astfel de cuvinte îi vor scădea încrederea în el și într-un fel îl vor pregăti pentru căzătură. Iar dacă e însoțit de buni sau de altcineva deja ai creat și o altă dizarmonie ÎN sufletul persoanei însoțitoare.  Iar aspectul cel mai puțin vizibil este că va ajunge să se gândeasca la faptul că ar putea cădea, și, astfel, va cădea! Și nu numai de pe bicicletă. Ci mult mai târziu în viață, când va dori să facă ceva, acest PROGRAM INDUS DE TINE, îl va bloca. Va dori să facă ceva dar va amâna și nu va ști de ce.
 Il vei ajuta dacă îți vei controla frica și îi vei spune : POȚI. AM ÎNCREDERE CĂ TE VEI DESCURCA FOARTE BINE.

  • Invață-l pe copilul tău să folosească VERBE DE ACȚIUNE LA TIMPUL PREZENT, atunci când exprimă ceea ce își dorește.
  • De exemplu: Mami/tati, JOC baschet în echipa natională
  • Mami/tati, CÂȘTIG cursa de înnot, 
  • mami/tati GĂSESC soluția la problema asta de matematică, 
  • mami/tati FAC un eseu foarte bun la română,
  • mami/tati, MERG la mare în vacanță.
Dacă spune VREAU sau ÎMI DORESC, energia și dedicarea pe care le va avea pentru a obține ceea ce își dorește vor fi mult mai mici, decât în cazul verbelor de acțiune la timpul prezent.

  • Invață-l pe copilul tău să spună CE VREA să se întâmple în viața lui, nu ceea CE
NU VREA să se întâmple. Cum poti să îl înveți asta? Spunându-i tu, foarte clar CEEA CE REALIZEZI, nu ceea ce NU VREI, în viața ta. Atenție, dacă tu nu ești mulțumit de tine mai bine taci. Copilul sigur va percepe și chiar dacă nu va ȘTI să verbalizeze i-ai introdus un program negativ.

  • Ai grijă ce vorbești cu partenerul de viață sau cu prietenii atunci când copilul este
în preajma ta. NU TE VĂICĂRI, NU ÎNVINOVĂȚI PE ALȚII, NU ACUZA PE ALȚII pentru ceea ce se întâmplă în viața ta. Asumă-ți răspunderea pentru tot ce trăiești, fii încrezătoare și optimistă și acesta este darul pe care îl faci copilului pentru toată viața.

  • Scoate definitiv din vocabular etichetele, atât cele negative cât și cele pozitive, adică toate afirmațiile care încep cu „EȘTI”.
  • Laudă-ți copilul făcând referire la eforturile lui și la ceea ce face, concret, nu la caracterul și personalitatea lui. 
Imi place cum ai desenat soarele”, în loc de „Ești un pictor talentat”

  • Laudă efortul, ajutorul, munca, atenția, creația și înfăptuirile copilului tau NU calități (ele așa se vor dezvolta). Astfel ii dai dovezi care îl ajută să SIMPTĂ, în sinea lui : „Sunt minunat”, „Sunt puternic”, „Sunt talentat”, „Sunt isteț”, „Sunt bun”. Este cu totul altceva. Aceste STĂRI interioare, având dovezi clare și palpabile în exterior, duc la adevărata încredere în sine. Copii întâi SIMPT apoi învață să dea un nume.
Gândește-te ACUM la cuvintele de laudă pe care i le adresezi, de obicei, copilului tău.
 “Ești foarte frumoasă”, “Ești deșteaptă”, “Ești puternică”, “Ești isteț”, “Ești simpatic”, “Ești grozav” etc.

De câte ori spui astfel de lucruri amintește-ți  să adaugi o explicație mult mai specifică despre ceea ce ai vrut să îi spui copilului.

De ce? Pentru ca toate aceste „etichete pozitive” sunt la fel de nocive ca și „etichetele negative”: “Ești prost”, “Esti urât”, “Ești nesimțit” pe care le avem ,,primite” din copilăria noastră de la alții. E un adevăr și nu e cazul să învinovățim dar nici să le perpetuăm.

Etichetele, de orice fel ar fi ele sunt o foarte mare agresiune pentru sufletul copilului tău.
Tu îi spui că este frumoasă dar tocmai i-a apărut un coș. In acea clipă nu numai că nu te va crede, dar vei forma un program: de câte ori va avea un coș va fi și neîncrezătoare TOATĂ viața. ,,Ești frumoasă cum zâmbești, cum te-ai îmbrăcat, cum mergi”. Clar și direct.
Sau: ești deștept dar el tocmai s-a împotmolit acum o oră la rezolvarea problemei de mate. Obții pe termen lung tocmai contrariul.  

Știu, avem bucuria aprecierii dar trebuie să spunem/să COMUNICĂM CLAR la ce ne referim. Și ,,da” nimeni nu ne-a explicat până acum, cel puțin celor care avem deja copii mari. Vă puteți spune aprecierile de acum înainte nepoților, îi puteți învăța pe copii voștri să știe ei cum să se comporte. Părerile de rău nu ajută decât dacă sunt aplicate învățăturile noi. Altfel devin traume. Apreciați pe cei deja mari pentru ce realizează.
Sau: relaxați-vă și faceți un remember a copilăriei lor. Apreciați acum toate capacitățile lor pe care LE-AU MANIFESTAT iar voi ați spus doar: ești deștept/ă! Ești talentat/ă!  

Încrederea nu poate veni din exterior. Ea se sădește ÎN interior. Și nu doar prin noțiuni ci prin exprimare directă asupra a CEVA clar, vizibil.

Increderea vine doar în urma unui proces de dezvoltare interioară clar exprimată care va forma treptat propria autoevaluare a copilului. Această autoevaluare este încurcată de etichetele pozitive mai mult decât realizăm noi. Stările devin și crează realitatea. Că le dăm o numire-e necesar. Dar vorbirea numește CEVA clar, direct. Când nu spunem la CE ne referim, mai ales în fața copiilor, ei nu înțeleg „contextul” nostru. Pretindem că îi învățăm să „vorbească” dar explicațiile nostre sunt aluzive, trunchiate. Nu este târziu să începem ACUM!

…………………….
Etapele somnului   
Medicii recomandă unui adult sănătos să doarmă aproximativ 8 ore pe noapte.  Calculul ideal este: avem nevoie de o oră de somn la fiecare două ore în care suntem treji. 16 ore suntem treji-8 ore dormim.
Nevoia de somn diferă de la o specie la altă. Dacă oamenii au nevoie de 8 ore, leii dorm câte 13 ore, iar veveriţele şi tigrii chiar şi 14 ore. În schimb, pentru un elefant sunt suficiente 3 ore şi jumătate de somn, iar pentru o girafă doar o oră şi jumătate.

Somnul este structurat în mai multe etape, care au fost identificate abia în anii 1950. Creierul nostru organizează somnul în 5 etape diferite, care se repetă ciclic la fiecare 90 de minute.

Prima etapă este cea de somn uşor, din care, dacă ne trezim brusc, este posibil să nu ne dăm seama că am dormit.

În a doua etapă pot fi detectate undele cerebrale specifice somnului. Bătăile inimii şi respiraţia sunt regulate, iar temperatura corpului scade.

Etapele trei şi patru sunt considerate somn profund. Dacă vom fi treziţi în etapa a patra de somn, ne vom simţi dezorientaţi, apărând aşa numita stare de „beţie a somnului.”  În aceaste etape tensiunea arterială scade, respiraţia este mai lentă, muşchii se relaxează şi este perioada în care trupul se reface, se încarcă de energie şi ţesuturile se vindecă. Sunt eliberaţi hormonii, inclusiv hormonul de creştere, care este esenţial pentru dezvoltarea copiilor.

Ultima etapă, cea de a cincea, este cea a somnului REM, în care apar mişcări rapide ale ochilor sub pleoapele închise. În acest moment creierul este la fel de activ ca atunci cânt suntem în stare de veghe şi acum se formează visele.

Articolul anterior despre cum vă puteți ajuta copii în somn: 








miercuri, 28 septembrie 2016

Vaccinurile


Apariția vaccinurilor ne-a salvat din pandemii devastatoare. Și sunt convinsă că o vor face în continuare. A arunca copilul odată cu albia nu e dovadă de înțelepciune. Multe boli au fost eradicate. Insă au apărut altele. NU datorită vaccinurilor ci a unor efecte secundare grave, lumea e deja împărțită. Interesele financiare au fost pe primul loc. Dar …nu numai.

Câți își amintesc de acuzațiile asupra vrăjitorilor care ,,trimit” argintul viu?! Argintul viu este componenta energetică a mercurului. Corpul uman, în timp, transformă această energie în mercur fizic.
Prin anume împerecheri de cuvinte, în versuri ori in proză, descântecul sau farmecele au menirea să producă efecte miraculoase.

Sunt descântece, terapii energetice pentru eliminarea lui ?! care asigură mobilizarea forțelor subconștientului pentru păstrarea sănătății corpului, minții și sufletului omului respectiv?!

Pentru faza de început se pare că da. 

Știința face trimitere la agenți chelatori care pot înlătura metalele grele din organism. 

„Agentii chelatori sunt indicati in tratamentul intoxicatiei cu fier, plumb, mangan sau aluminiu. Ei sunt de fapt molecule chimice capabile sa sechestreze anumite substante cu care formeaza complexe solubile si pe care le inactiveaza astfel incat acestea sa nu precipite in organe si tesuturi”.

Un film care merită vizionat !



Căutați, informați-vă. Numai așa avem control asupra vieții și nu vom face greșeli iremediabile pentru viitor. 

Vaccinurile ne-au salvat! Devenind sursă de venituri au ajuns să schilodească o parte din umanitate. Nu ele sunt de vină. Și, mai ales NU doctorii care uneori își dau și sufletul pentru binele celor care le trec pragul. 



vineri, 23 septembrie 2016

Vindecarea copiilor în timpul somnului


                      Pentru mămici, tătici, bunici                           



                                      
     - Contopirea Cerului cu Omul -


Gândurile noastre au  Putere – nimeni nu se mai îndoiește de asta. Ele acționează asupra lumii exterioare creind realitatea zi de zi. Acționează asupra lumilor interioare ( Ruga..)
Vechile terapii in fața cărora încă ne uimim capătă treptat girul Științei. Se creează așa o nouă cultură a vindecării, o abordare pe care foarte mulți o pot învăța și folosi pentru binele lor și implicit a celor dragi, a mediului în care trăim (câmpul morfogenetic este explicit în această privință). Am scris în ultima vreme câteva articole pe această temă: terapia EMDR, Surâsul interior- nucleele amigdaliene, căscatul etc.









Gândirea clar direcționată, focusată reglează disfuncționalitățile instalate la corp. Nu este ușor, nu este dificil. Se INVAȚĂ și se PRACTICĂ!!! iar aici a discuta prea mult este pierdere de timp și implicit de energie! Devii teoretician a propriei depresii.

,,După ce ați dobândit putere - n-o folosiți,

După ce exersați puterea – folosiți-o un pic,

După ce puterea este a voastră puteți s-o folosiți în întregime

Așa că scriu :

a.Pentru că am promis unei mămici că voi detaila în scris procedura pe care simplu și firesc i-am explicat cum s-o aplice copilașului pentru a trece mai ușor, amândoi, peste perioada înțărcării,
b. Pentru că tehnica respectivă a fost deja redescoperită și circulă ca și instrument puternic de a avea Șansa de a comunica cu Suflețelul copilului tău direct și fără bariere corelată fiind cu descoperirile științifice – ceea ce este o șansă enormă pentru a ne dezvolta inteligența personală având date clare, certificate, la îndemână.

Voi descrie acum tehnica care vine din zona Asiei, considerată una din zecile de tehnici de vindecare din QIGONG.

Copilului până la 5-6 ani i se imprimă harta mentală de către părinți, de cei care îl formează în această perioadă în conformitate cu propria lor personalitate. Pe care ei înșiși au primit-o, preluat-o de la înaintași. Suficient de puternică, nu?! Sigur da! S-a scris atât de mult pe această temă încât nu este cazul să detailez acum.

Am să dau un simplu exemplu care ni se întâmplă aproape tuturor: bunicii își iubesc nepoții care aud pe unul din părinți, sau pe amândoi, cum îi critică, cum sunt nemulțumiți de bunici. Sau chiar cum părțile se ceartă „în direct”. Harta emoțională a copilului va înregistra acest comportament și pe la 10-15 -30 ani ne vom trezi noi înșine, ca părinți, puși în aceeași situație: copilul va reacționa prin izbucniri emoționale uneori violente la bunele noastre îndrumări. Sonoritatea cuvintelor, o anumită atitudine, fizionomie, un miros, un impuls vizual, adică un stimul sau mai multe, pe care copilul le-a înmagazinat în diferite zone de pe creier, vor activa acea amintire din subconștient și copilul va acționa așa cum deja știe.

Vom spune atunci că este criza lor adolescentină. Oare cine le-a predat-o?! Și acest exemplu se poate extinde. Nu judec acum pe nimeni. Avem doar posibilitatea de a ne asuma imensa responsabilitate de a fi părinți prin învățături la care acum câțiva zeci de ani nu aveam acces. Pur și simplu trăiam preluând de ai noștri și după ce practicam până manifestam acele comportamente fără ca habar să avem ce facem, le aplicăm propriilor copii.

Știu, uneori e dificil atunci când pun părinții sau chiar și bunicii față în față cu aceste adevăruri. Cumva știu că sunt adevărate dar îi și doare să vadă ce au făcut. Nu le vine la îndemână - cum se spune. A le explica că asta face parte din evoluția societății umane, că nimeni nu-i învinovățește, că nu este prea târziu nici acum pentru a remedia situațiile este un adevăr. A-i lăsa să se judece cu asprime nu este o soluție. Important este întotdeauna ce faci ACUM. Părerile de rău pot deveni obsesii. Și în loc să faci ceva poți ajunge să te îmbolnăvești tu, să te afunzi într-o suferință care sigur nu e binevenită.
Așa că îi determin să vadă imensa frumusețe a acestor timpuri. Să fie fericiți că mai pot face ceva. Și deobicei ajungem la un compromis: să încerce măcar câteva zile apoi…. mai vedem! Frumusețea acestor oameni care descoperă că pot trăi și altfel ei și ai lor este minunată și uluitoare întotdeauna.

Ce avem de făcut?! Sunt două tehnici care pot fi aplicate constant seară de seară sau în timpul somnului de prânz.

Prima tehnică:

1.     Se crează hiperspațiu între palme (de cei care știu. Este o acumulare de energie foarte puternică). Sau se freacă palmele până se încălzesc bine.

2.     Se apropie ușor palmele până la 10cm. de capul copilului adormit în partea superioară, de o parte și de alta a celor două emisfere cerebrale.

Nu cred că trebuie să atrag atenția să fiți în starea voastră de iubire totală fața de minunea care doarme, chiar dacă v-a terminat rujul mâzgâlind pereții, chiar dacă a tăiat mustățile pisicii sau a emis acusticele cele mai înalte când vă aflați în magazin.


3.     Centrul palmelor voastre este îndreptat către zona fontanelei superioare a creierului. Se crează un flux energetic pe care marea majoritate îl percep.
Acest flux energetic nu este numai între palmele voastre și pielea capului. Ci el pătrunde realmente în creierul celui mic. Aici e vorba de conștientizare. De informație-dacă vreți. A conștientiza că energia pătrunde în creier e aplicarea fizicii cuantice. Tu, ca observator, vei activa manifestarea energiei.

4.     Pe INSPIRAȚIE îndepărtați ambele palme de cap, ca și cum ați trage energia existentă activată între palme. La început nu la o distanță mare. Trageți cu atenție să nu pierdeți fluxul energetic. 5-10-15 cm la început.

Atrag atenția foarte serios asupra acestui aspect. Pierzând fluxul energetic se pot întâmpla distorsiuni de care e bine să ne păzim. Graba și iar graba. Nu e recomandată. 10 cm. sunt cei mai buni pentru început. Iubirea vă va face să deveniți în câteva zile adevărați experți, terapeuți de prima clasă.

5.     Pe EXPIRAȚIE apropiați palmele de cap. Vă gândiți că împingeți energia în interiorul capului până când palmele revin la poziția din care au plecat.
Se presează acestă putere către interior spunând în gând sau ca o șoaptă dulce: „intră, intră…deștept, deștept…. Calm, calm…. ”. Nu e cazul să îi spunem cuminte, cuminte. S-ar putea să fim surprinși de manifestările ulterioare. Lăsați-l să facă năzbâtiile care sigur vă vor deveni amintiri pline de farmec mai târziu.
Putem spune: „ ești iubit-iubit-iubit, apreciat-apreciat-apreciat”.

6.     Efectuați aceste inspirații-expirații rar, timp de 1-3 minute la început. Propriul vostru creier se va oxigena foarte bine. Fiți atenți ȘI la această conștientizare.
Este necesar să devenim CONȘTIENȚI de multiplele aspect ale Vieții noastre. Ele se manifestă dar …fără noi! Și atunci începem să funcționăm nu să trăim. O diferență uriașă.

7.     Relaxați-vă pentru că starea voastră va pătrunde în energia copilului. Se va crea un câmp morfic puternic.
La copii energia din zona fontanelei iese cu ușurință în afara creierului. Știți că este o zonă care se osifică treptat, după vârsta de un an până spre 18 luni, maxim 2 ani. Nu este un singur loc unde este mai moale, ci sunt 4 sau chiar 6. Doar două locuri sunt mai perceptibile pentru noi, cel din vârful capului, și încă unul, mai mic ca dimensiune situat la baza craniului care se osifică până spre 3 luni.
Magnetoencefalogramele, un ansamblu de senzori SQUID, dispozitivele SERF- magnetometre cu precesie nucleară se află încă în cercetare. Aplicațiile MEG includ cercetarea de bază în procesele cerebrale perceptive și cognitive, toate au pus în evidență emisia undelor cerebrale.


Rezonanța lor cu mediul înconjurător în aceste clipe de rupere a transmisiei, îi poate înspăimânta, le crează stări de discomfort, confuzie etc. induse așa de proprii părinți. Iar ulterior ne vom mira de comportamentul lor, neștiind de unde vine. Ei uite, o cauză. Și vă mai puteți gândi că atunci când copilul doarme iar voi aveți cine știe ce suferință emoțională, ea se va transmite. Mai bine stați la o distanță cât mai mare. Eventual în altă camera până vă liniștiți. Nu vreau să vă înspăimânt ci să vă determin să fiți conștienți, să nu faceți excese pentru a grăbi….CE?!

Energia sau Lumina – energia activată, iese în afara zonei din vârful capului iar cea  frontală rămâne în întuneric, deci apare o lipsă de energie; în interiorul capului, în anumite zone, lumina va fi insuficientă. Executând aceste simple inspirații/expirații, echilibrați energia din interiorul creierul.
Și nu numai pentru copii mici este valabil. Se poate practica și în cazul depresiilor. O săptămână, apoi pauză 5-7 zile, pentru a da voie energiei să se stabilizeze și se reia până la vindecare. In același ritm.

Iubirea crează cea mai puternică, statornică, vindecătoare energie.

Știința a dus la crearea aparaturii numite psihotronice care devin și arme periculoase. Însă cu cât vom învăța să folosim PROPRIA APARATURĂ din dotare, cu atât vom elimina fricile, nu vom mai admonesta pe alții că folosesc neortodox cunoașterea. Ți-e ciudă că ei manipulează?! Dacă au pe cine fii sigur că o vor face.

Învață și tu și activează-ți propria GÂNDIRE!


Bibliografie orientativă (surse de informație nu numai pentru mine ci și pentru cei care au creat o adevărată școală, sau sistem de predare a acestei tehnici antice):
-        ,,Medicina tradițională chineză și Qigong-ul terapeutic” – autor Cezar Culda, ed. Licorna, pag. 299-300
-        Cărțile scrie de Mantak Chia. Prima mea carte a maestrului a fost ,,Stimulați-vă energia vitală”- ed. Antet 1994.

Va continua-partea a doua