duminică, 22 martie 2015

Karma și dreptul divin. Între sacru și profan



,, "Karma" înseamnă acțiune. Pentru a înțelege mai bine conceptul de karma, Swami Vivekananda în cartea sa, "Raja Yoga", folosește exemplul unei pietre aruncată în vid (unde forța gravitațională a planetelor nu există ). Orice piatră arunci în acest mediu se va întoarce în cele din urmă la tine, cu un moment (masă x viteză) egal cu cel care l-ai folosit pentru a o arunca

În același fel, orice acțiune se întoarce în cele din urmă, egal și in aceeași formă, la cel care a inițiat-o.

De ce nu este acest concept evident pentru noi toți? Explicația yoginilor himalaieni este: "pentru că uităm".
 Uneori, efectul acțiunilor din trecut se manifestă la un moment ulterior în aceeași viață, alteori se actualizează doar într-o viață viitoare, când condițiile sunt propice. Chiar când se manifestă în viața actuală, noi am uitat de mult acțiunea respectivă. Și nici nu putem vedea întotdeauna legătura, pentru ca ea nu este doar la nivelul fizic, material. Căile "Domnului" nu sunt întotdeauna ușor de înțeles. Este nevoie de o adâncă profunzime spirituală.

Chiar mai dificil este să poți vedea conexiunea cu o faptă dintr-o viață anterioară, mai ales când cei mai mulți dintre noi ne întrebam încă dacă așa ceva chiar există.
Karma nu înseamna neapărat ceva rău, și nu are decât o legătură extrem de vagă cu ideea creștină de "păcat". Nu este o pedeapsă. Este pur și simplu legea firii, unde ceea ce semeni, aceea culegi

Faptele bune se vor întoarce cândva la tine, la fel ca și cele negative. Depinde ceea ce proiectezi în viață, în fiecare moment.
Karma este un concept religios și filozofic prin care fiecare activitate, decizie fizica sau spirituala are o urmare obligatorie, pozitiva sau negativă”.

Astrologia, numerologia, tarotul etc …. sunt legate de întruparea noastră aici, pe planetă. Ele relevă anumite aspecte pregnante din multe vieți, care pot fi activate în cea actuală. De asta ne alegem o linie genealogică – anumiți părinți. Venim din spații siderale. Acolo, ce făcurăm?! Doar tot noi am fost chiar dacă având o altă conștiință. ȘI în viețile trecute de aici am avut mereu o altă ființare.

Știința citirii /cunoașterii vieților anterioare țintuiește persoana într-un plan mental creat aici, pe pământ și care se tot repetă dacă ne raportăm numai la asta ca fiind litera de lege a existenței noastre. Înțeleg de ce religia noastră vrea să ne determine să renunțăm la asemenea ,,lucruri” însă nu prin amenințarea cu ….satana.

Karma reprezintă fructul acțiunilor noastre din care mușcăm mereu. Obișnuința.  Dacă acțiunea a fost  neplăcută sigur că va trebui să remediem disarmonia creată. Credem că nu stă în puterea noastră să hotărâm momentul?! Eroare. Pentru că apar mici (insignifiante) atenționări dar pe care nu le luăm în seamă. Ulterior ne amintim de ele. Și regretăm că nu ne-am ascultat ...instinctul.

Ajungem într-un loc unde avem un accident, ne întâlnim cu persoane pe care parcă le-am cunoaște de când lumea. Avem uneori acele impulsuri de a spune o vorbă bună cuiva, de a face un banal gest de ajutorare față de altcineva. Toate fac parte din ,,întâlnirile karmice”. Pe unele le trecem simplu.

 Dar, dacă nu am spune acea vorbă?! Va apare altădată, altcineva – mai vizibil- care ne va determina să o rostim. Și poate nu ne va fi la fel de ușor pentru că încărcătura emoțională implicată poate fi mai mare. Când rostim o vorbă bună așa brusc, fără nici o implicare emoțională, fără a cunoaște pe cineva, eliberăm multe din cele care au durut cândva. E o șansă enormă. Care ni se dă mereu, dar suntem ,,ocupați” cu supărările noastre și nu rostim dezlegarea.

Ne reîntoarcem și pentru a ne bucura de fructul acțiunilor noastre bune. Vom fi bogați, vom avea o viață de succes, un anumit talent... Și vom deveni orgolioși, neatenți cu cei din jur, avari ...Vom cădea. Așa cum vedem că se întâmplă în jurul nostru chiar acum. Prin grele încercări trecem. Cei care au bogății dar le lipsește partea spirituală, de credință, se trezesc că pierd totul în câteva zile: bani, poziție socială. Partea lor divină care li s-a pus la dispoziție pentru a se bucura și a o înmulți au crezut că le aparține. Mașina, casa, contul bancar, le aparțin. Ba le și merită pentru că alții au fost fraieri. Dar sunt marile lor încercări pe care nu le iau în seamă. 

Nu judecați pe nimeni pentru că...le ușurați din karmă luând o parte asupra voastră. Și nu numai atât: au dreptul de a deveni stăpânii (energetici) ai voștri pentru că le-am luat din posibilitatea de a învăța să se descurce singuri. De a-și rezolva singuri întreaga situație.

Iar ceea ce fac mijloacele de informare....fie la ei! Ne determină tocmai asta să trăim. Informații cât mai terifiante, înspăimântătoare, apocaliptice. Numai să te determine să fii implicat într-un anumit fel pe care se pricep să  ți-l ,,arate”.  E bine! Așa învățăm să fim atenți la propriile reacții. Dacă vrei să fii câștigător – poți ! Să nu vedem doar o parte a monedei, ea are două fețe mereu.

O bucurie prea mare, când crezi că tu ești mai grozav decât alții pentru că  ai bunuri materiale, sau succes, te va prăbuși. Inevitabil. Cu cât ți se dă mai mult, cu atât ,,înfricoșarea” ar trebui să fie mai mare. Cu atât ridicarea mulțumirii lor către Dumnezeu ar trebui să fie totală. Dar fără să se considere preferați ar soartei, unicii demni de a avea ,,bunuri”.

Iar cei care nu au, CAUTĂ! Evoluția este a lor. Vor căuta să învețe. Dar dacă vor urmări numai scopul material vor fi dezamăgiți. Nu că nu ar fi acum suficiente tehnici de ,,atracție”. Dimpotrivă. Au apărut (frânturi !!! să țineți cont de asta: nu veți găsi un ritual, o tehnică total redată 100%), foarte multe, mantre, cristale, pene, culori, sunete, poziții etc. Fiecare le învață după cât este el de pregătit să înțeleagă planurile superioare. Fiecare va percepe doar ceea ce îi lipsește lui. Și asta crede că este totul. Dar nu decriptează și ceea ce el știa deja, dinainte. Așa apar multe și complicate confuzii.


Karma ... spirituală!

Am suficient umor ca să înțeleg multe. Însă m-a cam luat cu fiori de câte persoane au venit să îmi spună că sunt din cerul cinci sau șapte, opt. Că au nu știu câte mii, milioane de ani, că sunt spirite ,,bătrâne”.

Situația lor nu era chiar cea mai fericită dar am descoperit că aveau ,,pretenții”. Deh: veneau din cerul opt! Cerule înalt și înstelat!!! Ce e cu sufletele astea?! Voiau să mă ,,minunez” că am parte de întâlnirea cu ei?!  Oricât încercau să pară nepăsători, faptul că le-a spus careva că sunt de la etajul opt, îi orbea. Am să spun o mică poveste.
 Sf. Siluan Athonitul, la șase luni de când era pe Muntele Athos, a primit Darul Duhului Sfânt. Starostele lui a înțeles asta și i-a spus: uite că tu ai primit Harul numai după șase luni de nevoință, iar altora le trebuie patruzeci de ani. Din acea clipă, sfântul Siluan a luptat toată viață cu acea patimă (orgoliul) care a apărut (ca o sclipire fugară) în clipa când starostele i-a spus acele cuvinte. 

Orgoliul se disimulează în suflet  având multiple aspecte. A fi atent la ceea ce este în tine, chiar dacă numai o clipă, e nevoie. Și nu numai o dată. Ci mereu, constant. Se numește ,,paza gândurilor, a simțirilor”. Și trebuie să fie permanentă altfel te vei ,,mira” că nu a trecut.

Suntem sau nu cu toții creați de Dumnezeu?! Cred că da. Ce ajungi să faci, să gândești ACUM, în viața asta, acesta este lucrul cel mai important. Evit cât pot ,,incursiunile” în viețile trecute ale altora. Rar, foarte rar fac asta și atunci motivele sunt bine întemeiate. Tocmai pentru a nu sminti.

Cum ar fi fost să îi spun unui maseor care avea o gravă boală de ochi că a ucis, plăcerea lui fiind a a-și privi victimele în ochi până la ultima suflare?! Acum îngrijea bolnavii. A avut parte de un moment divin: a văzut clar ca niciodată înainte și nici după aceea, o icoană a Maicii Domnului. A văzut textura, vopseaua de pe icoană. Totul. A fost cutremurat. Deci speranță de însănătoșire  avea și a înțeles asta. Dar alte motive erau multe. Efortul pe care ar fi trebuit să îl facă în viața asta pentru a se dedica divinității i s-a părut prea mare și simțea că nu este pregătit. Și altele.

Suntem alcătuiți din aceeași esență divină. ACEEAȘI ! Dar suntem pe diferite trepte de evoluție personală care depinde de fiecare. Evoluție către divinitate, pe verticala firii și nu pe orizontala ei care este... karmică. Da: astrologia, numerologie te pot ajuta să știi ce mai ai făcut pe aici, cândva. Dar planul mental al omenirii nu e cel care trebuie să te determine în ați cunoaște și face noi îngrijorări.

Venim cu un anumit tipar comportamental înscris în noi. Care poate fi descifrat. Dar până la a înțelege subtilitatea ,,datelor” e încă mult. Și recunosc că subiectul e foarte vast.

 ,,Stelele” PRE-dispun, omul dispune. Hai să ne uităm pe o configurație astrală. Cu un pic de umor de data asta. Marte în opoziție, în careu, în cuadratură cu... Venus, Mercur sau mai știu eu cine. Mă rog: se bat, se luptă, se supără și ei între ei. Și: DE CE să mă afecteze asta pe mine?! Da! Energia lor este foarte puternică, emanațiile energetice ale luptelor lor perturbă. Dar...
nu pe mine!!! Încercați DETAȘAREA de luptele altora, fie că sunt prin ceruri, fie că sunt pe aici. Nu sunt luptele pământenilor.

 O să învățăm greluț asta, pentru că sunt multe lucruri pe care nu le-am știut până acum. Și tot apar fenomene cosmice. Mai sunt și planete care își vor face ,,apariția”. Noi suntem încă fragili. Dar și pe noi și toate universurile ne-a creat același unic Dumnezeu. Din aceeași substanță / suflu, cum vreți să spuneți. Unii mai evoluați alții mai puțin. Dar care vor învăța. 
Avem imprimată pe retină harta stelară din prima secundă când deschidem ochii aici pe planetă-desigur. Iar până a deveni luptătorii în cine știe care trupă îngerească...

Numerele ne pre-determină și ele. Dar sunt numai atenționări. O emoție puternică umană (faptul că te-ai îndrăgostit de cineva) te face să nu iei în seamă ceea ce ți-au spus doi astrologi, numerologul și radiestezistul. Să nu faci pasul acum, să mai aștepți. Și totuși tu decizi: plec! Ok. După două-trei luni marea iubire s-a dus. Orice hotărâre a noastră pe orizontala firii,  e mai puternică decât toate configurațiile astrale. Și dacă și noi le influiențăm pe ele, atunci... e mare bal prin universuri.

Cred în frumusețea omului pentru că am credința că există dumnezeirea dintru Început.
 Orice nume i-am da, orice imagine am avea despre ea. Așa că dacă ești din cerul opt –îngrijoreză-te că picași taman de acolo. Glumesc. Dar este o altă modalitate de a privi, nu?! DIN DUMNEZEU suntem toți! Tot ceea ce privim este parte din EL și implicit din noi. Când omul se trezește spiritual, uneori uită de Credință.

 Speră că va învăța CUM să (se) manipuleze pentru a ,,avea” : o slujbă, o casă, o pereche. Implicit, că nu le are, este nemulțumit ( ascuns și în adâncurile lui) de Dumnezeu. Și speră că va reuși să Îi demonstreze că poate avea ce își dorește, și singur. 
Când ,,te rogi” spunând să îți dea , dacă sufletul tău nu se golește de orice urmă de îndoială, de orgoliu, tocmai asta va fi piedica care te va face să nu vezi răspunsul Lui atunci când apare. Aștepți o auroră boreală și trece doar un suflu blând, suav/suav. Care crezi că este iluzie. Descriu în mare ceea ce percep în multe suflete – fiecare fiind unic.

Vremurile de acum sunt cu o intensă și mare încărcătură energetică. Și nu numai aici pe frumoasa Planetă. Ci și printre stele.  Dar tot și toate suntem formați dintr-o Unică Sursă. Noi suntem cel mai departe de ea?! Se pare că da. Singuri va trebui să refacem drumul către dumnezeire. Este Unica Cale a Vieții!
 Pe verticală și nu pe orizontală. Suntem o civilizație bazată pe carbon. Dar sunt și cele bazate pe siliciu, amoniac. Astrobiologia de câțiva zeci le ani studiază aceste ,,aspecte”.

Avem karmă?! Dacă vrem da. Dacă privim numai orizontala desfășurării vieții pământene, atunci vom dansa karmic până vom ameți. 

Dacă nu, vom ridica ochii sufletului, și gândului, și  trupului către ceruri, către Dumnezeu și ...vom zâmbi precum copii când își văd Părinții. 
Atunci am renunțat la karmă și intrăm în dreptul divin al existentei Vieții. Oriunde am fi.



Așa să fie!!!

2 comentarii:

  1. Foarte bine spus. Desi nu inteleg complet notiunea de - renuntare la karma - consider ca acceptarea ei si a manifestarilor ei poate deschide acelasi drum către dreptul divin. Gresesc?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A da mereu vina pe karmă e ca și cum i-ai recunoaște dreptul la existență. La a fi unica manifestare. Atunci intri în ,,dreptul karmei” și ea devine atotputernică. Karma e doar o modalitate de explicare. Poate deveni și o neasumare a experiențelor: dai vina pe karmă și....ai scăpat.
      Științific spus: avem informații genetice care se activează când conjuncturile devin favorabile. Adică stările noastre creează ,,unde” energetice care activează undele din trecut. Și ne plângem atunci că ne-au ajuns farmecele, blestemele sau altele din neam. Manifestările noastre din ACUM activează ceea ce avem ca purtători în genom.

      Ștergere

Voi respecta opiniile fiecăruia. Dar vă rog să aveţi o exprimare decentă. Anonimatul persoanei nu-l exclude pe cel spiritual. Din când in când voi face aici completări la cele publicate pentru a nu interveni în text.