miercuri, 26 noiembrie 2014

Armonia Gândului



În fiecare secundă trec pe lângă noi milioane de gânduri. Unul dintre acestea te poate ,,atinge”. Depinde el?! Nu!!! Depinde de fiecare în parte dacă este ,,atins” de un anume gând sau nu. Depinde de starea ta din acel moment sau de cea mai puternică, copleșitoare avută recent. Dacă ai avut  asemenea stare și este o dizarmonie, roagă-te pentru Iertare, conștientizeaz-o cu sinceritate și, mai ales, nu te supăra nici pe tine, nici pe alții, nici pe viață.

 Atenție mereu ce gândești. Gândurile pot crea senzații și apoi sentimente. Cu cât vei fi mai atent la ele cu atât vei învăța mai mult despre tine. Și vei învăța așa  ASCULTAREA, a ta însăși. Nu putem exprima ceva daca nu cunoaștem. 
Gândurile creiază legături mentale puternice. Ele sună asemeni harpei, lirei sau ... nu. Armonia există, depinde doar să o auzim având timp să o ascultăm.

Puterea Mentala este o putere imensă, ai posibiliatea să creezi pentru tine fără a lua de la ceilalți. Uită-te în jur. Iarba cosită crește din nou. Fiecare poate să lase un nou ogor verde să apară nu trebuie să plângă pe cel care a fost cules, să fie mereu cu gândul la el.
,,Ce, cum să fac ca să nu mă las copleșită de stările pe care le am dar.... ” sunt cele mai frecvente întrebări. ,,Nu te lupta cu ele. Dacă reușești să conștientizezi, începe să spui ,,Doamne întoarce la Bunătate și Rugăciune pe toți vrăjmașii mei” (ai tăi, din tine nu de alături). Iar în timpurile de acum suntem supuși multor ,,atacuri”. Decât să ne îngrijorăm, hai să vedem partea bună, plină a paharului: ne ajută să devenim mai puternici, ne ajută să devenim așa cum ne dorim. Și depinde de fiecare. Decât să stai și să plângi, spune ceva,  fă ceva tu însuți. Va fi din ce în ce mai bine.



Vrei să ÎNVEȚI cum să ai ÎNCREDERE în TINE ?! Să depășești cu sinceritate : supărările, depresiile, mâniile ?! Oricând se poate îndrăzni de a lua totul de la capăt, oricând poate fi un nou început. Lasă lumii, lasă trecutului ( chiar dacă e cel de dimineață) toate cele și spune: ,,Doamne uită-Te Tu ce este în mine. Privirea Ta mă Luminează!”. Nu te lăsa ,,legat” de spiritele joase ci ridică ochii și creează o legătură cu Unica Forță care te poate îmbogăți cu de toate. Știu că ,,spunem” mereu asta dar undeva în abisul sufletului suntem torturați de îndoială, de neîndemânarea că noi nu știm rosti ,,cuvântul” care să ne transforme. Nu este un cuvânt ci o ÎNFĂPTUIRE pe care I-o adresăm : ,,Doamne!!!” Forța aceasta este nelimitată. Și nu trebuie să bați pământul în lung și lat pentru asta: acasă este în sufletul tău. Tu ești ACASĂ! Tu poți ridica oriunde ai fi într-un moment gândul către Har pentru ca El să se manifeste.

,,Nu am mai fost la biserică și am parte de necazuri” și ,, am observat că dacă nu fac simboluri nu e bine în ziua respectivă”. Credința că doar dacă te duci la biserică ți-e bine, că dacă dai din mânuțe și faci un simbol ți-e bine înseamnă DEPENDENȚĂ de ceva exterior ție. Biserica are un rol uriaș în viața fiecăruia, este păstrătoarea credinței în sufletul oamenilor. Altele nu am a judeca. Învățătura însă este imensă, necesară.   Te duci la biserică și te încarci energetic, te ,,curățești” datorită energiei imense care este creată prin Puterea  ritualurilor, obiectelor, construcției însăși ( o mare artă este folosită pentru a ridica aceste lăcașe în toate părțile lumii, în toate religiile). Sigur că devii ,,dependent” și avem pentru ce mulțumi. Insă însigurarea din lumea modernă își spune cuvântul și ai nevoie acasă la tine de ceva/cineva care să fie cu tine. Și acela ești tu. Așa au apărut multe căi spirituale care sunt necesare în înțelegerea individuală. Dar fără habotnicie, fără acaparare. 

Există o UNICĂ PUTERE CREATOARE din care, chiar dacă fac parte mai mulți creatori, mari sau mici, undeva....există o unică Forță. Pentru ce/cine ne batem, ne jignim,omorîm între noi?! Pentru puteri care ele vor puterea din noi. Pentru Dumnezeu nici într-un caz. Nu are nevoie să fie apărat cu pumnul sau cu fel de fel de săgeți otrăvite care sunt acele gânduri devenite energie și circulă prin spațiul din jurul nostru sau prin noi dacă rezonăm cu ele.

Acum luăm din sistemele spirituale ceea ce este facil: simboluri, mantre și devenim dependenți de ele fără a înțelege că ele reprezintă ceva din noi care prin repetarea lor, devine activ. Este o șansă enormă dar pe care o transformăm în altceva. Treptat nu mai avem de ce să le  ,,facem” pentru că energia lor devine reală din noi. Așa cum un scaun ne este necesar la fel de bine ne poate și incomoda. Câți se gândesc la asta?!

 Un simbol este construit pentru a reprezenta energia pe care o va genera, deoarece simbolurile sunt o manifestare fizică a gândurilor celor care le creează.  Te ajută să rezonezi energetic la frecvența de vibrație pe care o reprezintă. Iar acest lucru afectează gândurile și sentimentele tuturor care le vor folosi. Crucea Sfântului Petru este asemănătoare cu crucea satanistă. Depinde care informație a ajuns la tine. Iar metaforele prin care au fost ocultate marile învățături sunt peste tot dar nu sunt îngăduite a le cunoaște decât după ce ai puterea de ați stăpâni impulsurile datorate materiei.


Avem nevoie de toate acestea?! Fiecare își poate răspunde numai pentru el fără a-și pierde sufletul judecând pe alții.

Energia dintr-un symbol este imensă. Cu cât ea va fi înțeleasă prin practică constantă ea va deveni reală în tine. Metaforic: tu devii acel simbol. Acea energie este informație care va atrage ceea ce îți este necesar pentru a înțelege. Asta va fi însă munca personală, asiduă a fiecăruia. Inflorim treptat sub Soarele Cunoașterii. 
De ce toate acestea?! Pentru a ajunge  să conștientizăm imensa Putere din noi apropiindu-ne așa de ceea ce este Harul nostru Divin, de care tare ne-am îndepărtat și/ sau evoluția de acum cere și alt fel de înțelegere iar pașii  trebuie făcuți cu răbdare. 
Și într-un moment al vieții vom asculta vechiul îndemn:

Aruncă-te în brațele lui Dumnezeu cu toată forța. Nu te gândi: aruncă-te pur, curat și simplu oricând, oriunde te-ai afla.

Hăruiește-mă și luminează-mă Doamne. Dă-mi izbânda rânduielii Tale.

marți, 25 noiembrie 2014

Puterea lui Iisis – Roza lui Paracelsus





-A străbătut întreg Egiptul căutând cele 12 părți ale trupului lui Osiris
-Pentru a-l readuce la viață (nici o zeitate nu a fost de acord să o ajute) a apelat la un ,,șiretlic”: a alcătuit din saliva Zeului Soare –Ra- și din lut un șarpe care l-a mușcat pe acesta ,,otrăvindu-l”. Nimeni nu a reușit să îl ajute. Iisis însă i-a spus că îl ajută dacă îi va spune numele lui secret. Aflând acest nume ea căpăta puteri depline asupra tuturor din cer și de pe pământ ( mai există un personaj feminin celebru care însă știa numele conducătorului din Paradis). Iisis a aflat acest nume căpătând Puteri depline. Și-a înviat soțul iubit, a rămas însărcinată, l-a născut pe Horus. Divinitatea a continuat să existe pe Pământ prin Puterea Iubirii !

,,Adoratotul devine asemeni celui adorat” tocmai prin crearea unei frecvențe care devine tot mai puternică cu cât statornicia celui care o crează este mai mare. Pe asta se bazează toate religiile. Asta poate face fiecare pentru el însuși: în a fi statornic de a-și construi propria ,,autostradă” ( a Soarelui de exemplu). Nu te poți apropia de o Forță Cosmică dintr-o dată, brusc. Puterea ei te va arde. Dar prin creșterea  treptată a frecvenței tale, sigur vei reuși. Iar aceasta nu se face de pe azi pe mâine. Sigur, putem apela la alții să ne ajute. O vor face dar limitativ. Te vor scoate din Groapa Marianelor dar tu singur vei învăța să înoți până la suprafața oceanului ca să iei o gură de aer.

Iisis este un prototip a cărui Putere este din ce în ce mai vizibilă pe Pământ. Nu în contradicție cu alte Puteri ( nu te bați cu părți din Tine însăți sau cu părți din care Tu însăși ești creat/ă așa cum noi încă facem).

Creșterea exponențială a puterii de manifestare (și prin simboluri) se face întâi prin transmiterea energo-informațională a Inițierii. Fiecare maestru va transmite apoi informațiile pe care le are, și aici apar diferențele (aparente ?!). Ca și la celelelte sisteme dealtminteri. La nivel subliminal Informația este transmisă întotdeauna. Ori elevul va trebui să decripteze treptat singur –prin practică și învățătură personală ca să manifeste prin el însuși.

 Iar –uneori- a spune prea mult derută. Am auzit ,,nu înțeleg” sau după o perioadă ,,nu mă mai interesează, parcă se întâmplă ceva și mă înfricoșează”. Când auzi ,,nu înțeleg” e cazul să oprești transmiterea de informații. Celălalt are un prag pe care nu îl poate depăși atunci –informația este energie și se protejează ea singură, apropierea prea bruscă poate crea dizarmonii ceea ce nu este de dorit. Iar cel care , aparent, renunță poate trece prin transformări și ele trebuie să se așeze, să fie asimilate. E o veche deprindere aceea de a ,,fugi”, aparent facilă, dar nu este așa. Omului –organismului, sufletului și psihicului său îi trebuie timp și răbdare pentru a învăța să se descurce. Și poate fi etapa când ești pus la ,,încercare” : renunți sau continui ?!  ești lăsat să hotărăști singur. Alegerea îți aparține. Frica de schimbare mereu va fi prezentă în noi. O depășești sau nu.

,,Roza lui Paracelsus” este un bun exemplu:


                           Roza lui Paracelsus – Jorge Luis Borges

Din atelierul sau, aflat în două încăperi scobite în stâncă, sub nivelul pământului, Paracelsus îi ceru Dumnezeului său, vagului său Dumnezeu, oricărui Dumnezeu, să-i trimită un discipol. În  sobă, un palid foc proiecta pe ziduri umbre neregulate. Să se ridice pentru a aprinde lampa de fier ar fi fost un efort prea mare. Paracelsus, toropit de oboseala, uită de rugăciunea făcută. Întunericul nopţii înghiţise athanorul şi prăfuitele alambice, când cineva bătu la uşă. Pe jumătate adormit, el se ridică, urcă cele câteva trepte ale scării în formă de melc şi deschise unul dintre canaturile uşii.

Un necunoscut trecu pragul. Părea  şi el, din cale-afară de ostenit. Învăţatul  îi arată o laviţă;  celalalt se aşeză în tăcere. La început nu rosti nici un cuvânt, iar mai apoi magistrul curmă, primul, tăcerea.

-Ţin minte chipurile dinspre Apus ca şi pe acelea dinspre Răsărit, spuse el nu fără o anume emfază. Dar nu ţin minte chipul tău. Cine eşti şi ce voieşti de la mine?

- Numele meu nu are însemnătate, răspunse celălalt. Am colindat trei zile şi trei nopti ca să ajung până aici. Vreau să fiu ucenicul tău. Ţi-am adus, iată, întregul meu avut. Scoase la iveala un săcuşor de piele şi, cu mâna dreaptă, îl răsturnă pe masă: se prelinse un suvoi de galbeni. Paracelsus, pentru a-şi aprinde lampa, fusese nevoit să-i întoarcă spatele. Când se întoarse iar către noul venit, observă ca acesta ţinea în mâna stângă o roza. Roza îl nelinişti. Se aplecă, îşi împreună vârfurile degetelor şi spuse:


-Mă crezi în stare să făuresc piatra care să preschimbe toate elementele în aur şi tot aur îmi oferi. Dar eu nu aurul îl caut, şi dacă aurul te preocupa, nu-mi vei fi niciodată ucenic.

-Aurul nu mă preocupă defel, răspunse celălalt. Galbenii aceştia nu sunt altceva decât o mărturie a dorinţei mele de a învăţa. Aş dori să-mi arăţi Piatra Filosofală. Vreau să te însoţesc pe drumul care duce la Piatră.


Paracelsus rosti rar:
- Drumul este Piatra. Piatra este punctul de pornire. Dacă nu înţelegi acest lucru, n-ai început încă să înţelegi. Căci ţelul este în fiecare dintre paşii tăi.

Celalalt îl privi neîncrezator. Îl întrebă cu glas schimbat:
- Dar exista oare un ţel?
Învăţatul  izbucni în râs.
-Detractorii mei, care nu sunt atât de numeroşi pe cât sunt de stupizi, susţin contrariul şi mă învinuiesc de impostură. Eu nu le dau dreptate, însă n-ar fi cu neputinţă ca totul să fie o iluzie. Ceea ce ştiu e că există un drum.

-Urma o tăcere şi apoi celălalt spuse:
-Sunt gata să-l străbat împreună cu tine, chiar dacă ar fi să cutreierăm vreme multă.
Îngăduie-mi să trec deşertul. Îngăduie-mi să întrezăresc, fie şi de departe, pământul făgăduit, chiar dacă astrele mi-ar interzice apoi să-l ating. Dar, înainte de a începe această călătorie, voiesc o dovadă.
-Când? intreba învăţatul, cu nelinişte.
-În clipa aceasta, răspunse discipolul, arătând dintr-o dată o brusca obstinaţie.

Începuseră să vorbească  în latină, acum vorbeau în germană. Tînărul ridică roza deasupra capului.
-Se spune, rosti el, că tu poţi arde un trandafir în flăcari, pentru a-l face să renască apoi din propria-i cenuşă, cu ajutorul artei şi al priceperii tale. Îngăduie-mi, aşadar, să fiu martorul acestei minuni. Iată ce-ţi cer şi îţi ofer, apoi, întreaga viaţă.
-Eşti foarte credul, spuse magistrul. Şi n-am ce face cu credulitatea; eu am nevoie de credinţă.

Celalalt insistă:
-Tocmai pentru că nu sunt credul vreau să vad cu proprii mei ochi pieirea şi renaşterea acestei roze.

Paracelsus o luase în mână şi se juca, vorbind, cu petalele ei.
- Eşti credul, continuă. Spui că aş fi în stare s-o nimicesc?
-Oricine ar fi în stare s-o nimicească, spuse discipolul.
-Te înşeli. Crezi, oare, că este cu putinţă să trimiţi ceva în neant? Crezi că întăiul Adam a izbutit, în Paradis, să distrugă măcar o singură floare, măcar un singur fir de iarbă?
-Nu ne aflăm în Paradis, răspunse tânărul cu încăpăţânare; aici, sub razele lunii, totul e pieritor.
Învăţatul se ridicase.


- Şi în care alt loc ne aflăm atunci? Crezi, oare, că divinitatea ar putea să creeze un spaţiu care să nu fie Paradisul? Crezi, oare, că prăbusirea constă în altceva decât în a ignora tocmai faptul că ne aflăm în Paradis?

-O roză poate să ardă, spuse provocator discipolul.
-Mai este foc în vatră, răspunse Paracelsus. Dacă ai azvârli această roză în jăratec, ai putea crede că flăcările au mistuit-o şi că cenuşa este cea care-i reală. Îţi spun că roza este eternă şi că doar aparenţa poate să se schimbe. Mi-ar fi de ajuns o vorba pentru ca tu, apoi, s-o ai din nou în faţa ochilor.

-O vorba? spuse discipolul, surprins. Athanorul e stins, alambicele sunt acoperite de colb. Ce-ai putea face pentru ca ea să renască? Paracelsus îl privi cu tristeţe.
-Athanorul e stins, repetă el, iar alambicele sunt acoperite de colb. În această etapă a lungii mele călătorii folosesc, însă, cu totul alte instrumente.

-Nu îndrăznesc să te întreb care anume, spuse celălalt, cu maliţie şi umilinţă.
-Vorbesc de acela pe care l-a folosit divinitatea pentru a creea cerul şi pământul  şi Paradisul invizibil în care acum ne aflam şi pe care păcatul originar ni-l ascunde. Vorbesc de Cuvântul dezvăluit de Kabala.


Discipolul spuse atunci pe un ton rece:
-Te rog cu umilinţă să te învoieşti a-mi arăta pieirea şi întoarcerea rozei. Puţin îmi pasă dacă operezi cu Verbul ori cu athanorul.

Maestrul  rămase pe gânduri. În cele din urmă spuse:
-Dacă aş face-o, ai spune că e vorba despre o aparenţă impusă de iluzia ochilor tăi.
-Miracolul nu ţi-ar da încrederea pe care o cauţi. Aşadar, lasă roza.

Mereu neîncrezător, suspicios, tânărul îl privi. Magistrul ridica vocea şi-i spuse:
-La urma urmelor, cine eşti tu, pentru a năvăli astfel în casa unui magistru şi a cere de la el un miracol? Ce-ai făcut tu pentru a merita un asemenea dar?
Celalalt răspunse, tremurând:
-Ştiu bine că n-am făcut nimic. Îţi cer, în numele tuturor anilor pe care-i voi petrece trudind în umbra ta, să-mi îngădui să văd cenuşa, apoi roza. Nu îţi voi cere nimic altceva. Voi crede în mărturia ochilor mei.

Cu o mişcare bruscă, luă trandafirul roşu pe care Paracelsus îl lăsase pe pupitru şi-l azvârli în flăcări. Trandafirul îşi schimbă culoarea şi, după câteva clipe, din el nu mai rămase decât o mână de cenuşă. Clipe în şir, discipolul aşteptă cuvântul şi miracolul. Paracelsus rămase de gheaţă. Spuse cu o ciudată simplitate:

-Toţi medicii şi toţi spiterii din Basilea afirmă ca aş fi un impostor. Poate ca au dreptate. Aici odihneste cenuşa care a fost cândva roza şi nu va mai fi niciodată.

Tânarul se simţi cuprins de ruşine. Paracelsus era un şarlatan sau un simplu vizionar, iar el, un intrus, dăduse buzna în casa lui şi acum îl silea să admită ca faimoasele-i puteri magice nu sunt decăt formule găunoase. Îngenunche  şi rosti:
-Sunt de neiertat. Mi-a lipsit fervoarea pe care Atotputernicul o cere de la credincioşi. Îngăduie-mi să mai privesc o dată cenuşa. Mă voi întoarce când voi fi mai puternic, atunci voi fi discipolul tău, iar la capătul drumului voi vedea roza.

Vorbea cu o autentică pasiune, care nu era, însă, decât milă pentru bătrânul magistru atât de venerat, atât de lovit, atât de ilustru şi, la sfârşitul vieţii, atât de gol pe dinăuntru. Cine era el, Johannes Grisebach, pentru a descoperi ca îndărătul măştii nu se afla nimeni? Să-i lase galbenii ar fi părut o umilinţă. Şi-i luă, aşadar, la plecare. Maestrul  îl însoţi până la capătul scării şi-i spuse că va fi întotdeauna bine venit. 

Amândoi ştiau că nu se vor mai vedea niciodata. Paracelsus rămăsese singur. Înainte de stinge lumina şi de a se aşeza în fotoliul scâlciat, răsturnă grămăjoara de cenuşă în mâna lui concavă şi rosti un cuvânt cu glas scăzut. Roza reapăru…


*athanorul este cuptorul alchimiştilor în care se obţine aur…fiind o metaforă



marți, 14 octombrie 2014

Kundalini - Nadisuri

 Kundalini - Nadisuri



Statuete antropomorfe aparținând culturii Cucuteni (faza A) descoperite în Moldova la Trușești (a, c), Frumușica (b), Petricani (d), și Mărgineni (e).
 Descoperirile arheologice au scos la iveală statuete din lut, bărbați și femei, străbătute de meridiane energetice și înțepături de ac, care se potrivesc 1:1 cu sistemul medicinii tradiționale chineze, și orificii situate în dreptul chakrelor principale sau puncte de acupunctură.
Aceste trasee bioenergetice, nadi, meridiane, în medicina noastră populară se numesc râuri, demonstrând că strămoșii noștri le cunoșteau.

                                                  ***
Toate percepțiile se desfășoară în spațiul mental. Atunci când  o cantitate mică de energie se deplasează de-a lungul unor canale subtile nervoase, determină reacții specifice în centrii de forță ai corpului putând să ne confruntăm cu percepții asemănătoare visului sau procese imaginative datorită cărora viața noastră poate cunoaște o mare tranformare.
Purificarea nadisurilor este factorul principal atunci când vrem purificarea corpului fizic. Când nadisurile sunt purificate energia circulă liber prin corpul eteric hrănind și întărind funcționarea trupului.
Principalele Nadisuri sunt : Ida – Sushumna -  Pingala, cunoscute de marea majoritate și Saraswati – Meda – Lakshmi. Sushumna și Meda sunt cele mai importante, ele susțin corpul fiind și cele mai subtile dintre toate Nadisurile.
Când Chi-ul – energia subtilă a lui Kundalini, ajunge să circule prin Sushumna, Ida și Pingala își vor scadea treptat activitatea.  Funcționarea celor două este caracteristică unei ființe obișnuite.
Cele trei canale anterioare încep să se activeze la cei care sunt conștient și constant activi pe o cale spirituală. Știu că nu sunt cunoscute. Așa cum mulți spun: ,,mi s-a activat Kundalini” atunci când ajung să fie conștienți că au o energie care circulă prin corp sper că nu voi determina acum decât o muncă susținută pe drumul Cunoașterii. Mulți nu am fost conștienți de energia care circulă prin noi. Odată ce ,,afli” acest lucru – sigur o vei putea observa, devii conștient/ă, de ea. Este o clipă unică, de unde și exclamațiile de rigoare. Însă  marea majoritate se opresc aici ajungând așa într-o zonă periculoasă. Dacă tu activezi o energie și nu îi cunoști clar traseul determinat de Marii Creatori, acel traseu s-ar putea să nu fie suficient, să nu fie cel mai potrivit pentru tine etc. De aici multe ,,reacții” ciudate la unii. De aici și orgoliul că sunt mai ,,deosebiți” pentru că ....au devenit doar conștienți de propria energie. Și ??? ce faci de acum înainte ??? Știm cât de năzdrăvani sunt copii mici care au o energie debordantă și părinții se străduie să îi determine să o folosească constructiv. Așa este și cu cei care activează (prin cunoaștere și practici specifice) meridianele energetice. O energie conștientizată trebuie stăpânită prin tehnici adecvate altfel ea devine haotică, putând provoca răni psihice, sufletești sau boli fizice în timp.

În plan frontal Saraswati Nadi corespunde  lui Ida Nadi – intermediază manifestarea funcțiilor gândirii. El face legătura între centrul cerebral și substanța mentală pură, obținând cunoașterea unui eveniment sau lucru imprimat în subconștientul propriu sau al omenirii.
Lakshmi Nadi corespunde lui Pingala Nadi. Doar când are loc realizarea deplină a acestui Nadi se formează Medha Nadi, pornind din zona inimii – canalul subtil al Inteligenței. Apare cel de al șaselea simț la cel care își controlează energia sexuală ( energia mentală când coboară devine energie sexuală pe care o pierdem.  Cei care au înțeles asta sunt călugării/călugărițele. Șapte sau doisprezece ani sunt necesari pentru a ridica definitiv această energie înspre partea mentală. Coborând, energia mentală formează o ,,sămânță” care poate fi pierdută sau poate fi făcută să devină energia care determină trupul să înflorească, să fie veșnic. Energia subtilă poate fi atrasă să devină grosieră sau poate fi lăsată să circule prin canalele subtile. Asta căutau alchimiștii în procedeele lor de transmutare, sublimare).
Despre Inteligența inimii deja se știe cât de puternic este torul format în această zonă datorită cercetărilor științifice actuale. Dezvoltarea Nadisului Medha duce la cunoașterea trecului – prezentului - viitorului, ființa devenind eliberată de statornicia materiei.
Curenții energetici subtili ai gândirii curg la ființele obișnuite numai prin Saraswati Nadi, celelalte nadisuri formându-se/activându-se la cei evoluați spiritual.

Saraswati Nadi corespunde lui Ida în partea din față a corpului. Pornește din Muladhara, trece prin partea stângă a canalului uretral până în zona testicolului stâng. Din partea stângă a rădăcinii organelor genitale urcă trecând la trei cm de ombilic până în regiunea inimii fizice.
Din Saraswati Nadi și din inima fizică pornește un nadis formând un unghi drept care se unește cu inima spirituală ( Jivatma) aflată în partea dreaptă a pieptului. De aici pleacă un alt nadi spre zona dorsală a coloanei vertebrale intersectând Sushumna Nadi. Pe acest Nadi se găsește Punctul de Asamblare atât de cunoscut datorită lui Carlos Castaneda și care se practică ca metodă separată. Precum se vede, ea face parte dintr-un întreg mai vast.
Tot din centrul inimii fizice, Saraswati urcă pe la 2 cm. prin partea dreaptă a mamelonului stâng, trece prin partea din spate a urechii stângi ( la 2 cm. de aceasta) ajungând în Ajna Chakra – unde se întâlnesc toate Nadisurile.
Activat deplin acest nadis duce la înțelegerea acțiunii subtile a energiei gândirii.
Lakshmi Nadi este corespondentul lui Pingala în partea anterioară a corpului urcând paralel cu Saraswati. Pleacă din Muladhara Chakra urcă de-a lungul părții drepte a canalului uretral până în zona organelor genitale, zona Swadisthana Chakra. Din partea dreaptă a rădăcinii organelor genitale urcă prin partea dreaptă, trecând la 3 cm. de ombilic, apoi până în zona inimii spirituale (Jivatma), la doi cm. de mamelonul drept, urcând prin dreapta intersecției maxilarelor, prin partea din spate a urehii dreapte, la 2 cm. de acesta până în Ajna Chakra.

Gândirea fiecăruia are un sunet specific la fel cum are și cuvântul. Chiar dacă nu realizăm încă, noi percepem din marea de sunete pe cele din frecvența energetică în care trăim. Esența  Sunetelor face parte din Lumea Cauzală.


Locurile menționate de pe parcursul nadisurilor anterioare au o mare importanță în energia corpului vital, cel care hrănește, întreține corpul fizic. Sunt colectoarele energetice a organelor pereche. Toți acești centri colectori se vor cumula în cel Central. 

luni, 13 octombrie 2014

Zâmbetul - Surâsul interior și Amygdala - o altă privire



            Dintotdeauna a existat pe Planetă lupta între Bine și Rău. Am învățat să privim așa fără a ne întreba nimic, la ce duce această înrolare într-o parte sau alta. Oamenii trăiesc într-un automatism din care ies cu greu. Legea Inerției: este necesar un impuls  să ieși din nemișcare sau dintr-o rapiditate care te poate ameți.

         Sunt  mari Puteri care au sarcini de care noi ne îngrozim. Spunem că ne manipulează, că ne torturează viața prin prezența lor. La primul nivel de înțelegere așa este. Și se creiază o realitate profană, dură, dureroasă și periculoasă pentru că așa gândim, așa ne este mai ușor să gândim. Așa am preluat de la ai noștri. Nu e o învinovățire ci doar înțelegerea că avem o șansă unică. 

Persoanele ,,rationale” vor avea multe de comentat: că este nedrept, că iau apărarea cine știe cui… Încercați să priviți aceeași realitate din mai multe unghiuri și acceptați-le pe toate. Pentru că ,,vederea” personală este limitată. Recunosc prima asta.

 Un alt aspect este: ,,ceea ce nu te omoară, te face mai puternic” – te determină să înveți să nu fii supus unor forțe, să ieși din cercul vicios. Nu ne ține nimeni acolo, ci doar ignoranța personală

Misiunea unor asemeni Puteri este Sacră, pentru a determina evoluția. Mulți ar vrea să fie mai simplu, mai ușor. Știu acum că nu mai este posibil. În loc să ne plângem, să aruncăm cu piatra, mai bine am vedea ce facem noi cu noi înșine. Să ne asumăm propria viață.

 Dorim binele omenii sperând așa că îl vom avea pe al nostru. Eroare. Fugim de la a ne asuma,crea propriul bine.

Fii TU binele pentru tine și vei avea de unde dărui și altora pentru a le fi bine.  Altfel, la nivel care încă nu se vede, la nivel subtil, dorința se manifestă luând în fapt de la alții pentru a supraviețui.

Puterea Divinității, a întregului Univers, a Ki-ului se manifestă doar prin Puterea de conștientizare a Omului

Potențialitatea energiei este trezită, asemeni Frumoasei adormite de dorința conștientă, care va determina asumarea folosirii ei. Ceea ce pe noi nu prea ne încântă: apare responsabilitatea.

            Asumarea acestei conștientizări e dificilă, dar ne este dată mai mult ca niciodată, acum. Facem primii pași și este minunat. Starea Potențială din jurul nostru este imensă, cea din fiecare este Totală. Și dacă nu ești deplin conștient de ea, dacă nu înveți să o dirijezi respectând Legi clare, atunci devenim exact ceea ce nu ne place la alții că sunt.

Unii îndeplinesc aceste misiuni ( de trezire!) fără să știe, sunt alții care știu și sunt sub ascultarea divină, oricât de ciudat ne-ar părea. 

Afișând nemulțumiri, supărări, cu ele vom trăi, ele devin secundă de secundă lumea noastră. Pentru că noi așa o gândim, o trăim, a simțim – deci o creem alimentând-o cu propria noastră enegie (judecată). Energia urmează  gândul și creează realitatea.

         Nu vă dați Puterea nimănui , judecând pe unii sau pe alții. V-ați gândit că sunt unii care știu să facă asta de dinaintea voastră și vă manipulează ?!

 De ce să ne lăsăm folosiți?! E o întrebare. Pierdem și timp prețios și enorm de multă energie atunci când suntem nemulțumiți, oricât de puțin am avea. Nemulțumitului i se ia totul. Celui care este mulțumit, care are recunoștință pentru ceea ce are, i se mai dă. Pentru că el știe să aprecieze, să se bucure. 

De gândurile și stările noastre depinde întreaga lume. Vrem binele altora dar nu ne asumăm responsabilitatea propriei vieți. Și suntem mereu nemulțumiți. Nu ne ia nimeni nimic - dăm singuri. Doar un mic ,,impuls” și dărâmăm totul. Acum , din fericire, mulți au început să înțeleagă acest mecanism de autodistrugere.

             Puterea mentală a marii majorități a crescut foarte mult. Dacă o folosim pentru ,,judecarea” altora –implicit a vieții, rămânem pe o frecvență energetică din care ieșim cu greu. Ne țin acolo propriile judecăți –emoții și sentimente. Alții doar ,,incită”. De asta au apărut atâtea ,,metode” de schimbare a gândirii- metode practicate cu succes în marile centre de cercetare neurologice. Preluate din cunoașterea venită din Orient, adaptate timpului de acum.

           De exemplu : meridianul Guvernator. Activat simplu – face ,,minuni” acum prin câteva tehnici predate în America, în Australia. Cunoașterea și Credința merg mână în mână – explicitate de Fizica Cuantică-Marea Doamnă a Științei actuale.

                 Am predat acum câteva luni despre cele trei meridiane ce se formează pe partea anterioară a corpului ( cea care reflectă dorințele noastre) la cei  care încep să parcurgă o cale spirituală: Saraswati – Laksmi şi Medha Nadi. Au anumite puncte de ascensiune clare care trebuiau punctate. Ce însemnătate au aceste puncte? Sunt Centri de colectare a energiei  organelor pereche din corpul nostru.

La fel și cu Surâsul interior –  o tehnică extrem de puternică care sigur, sigur te scoate din marasmul trăirilor zilnice, dacă dorești asta, conștientizând și dorindu-ți ( mai ales) asta. Știu ce minunată este observându-I pe cei care practică – sper să nu uite cele câteva secunde care le schimbă instantaneu perspectiva din care privesc viața.

        Primele TREI ,,mișcări”  simple și care pot fi făcute oriunde, oricând (ceea ce este recomandat), cu sprâncenele, cu ochii, cu buzele, toate activează partea anterioară a NUCLEULUI AMYGDALIAN care a început să fie studiat numai de 100 ani, din 1960 apărând primele studii științifice. Cartea lui Daniel Goleman a făcut să explodeze această cunoaștere a Amygdalei, datele despre Inteligența emoțională la nivel de cunoaștere planetară. 

          Se vorbește de Ascensiune, de Salturi cuantice, de …. multe. Spre ,,unde”, încotro ?! că doar nu părăsim planeta ?! asta ar înseamna plecare definitivă, adică să ne cânte preotul ,,veșnica pomenire”.

Iar cei care au asemenea ,,idei” – primindu-le ca informații fără să gândească, să nu se mire că ajung să nu mai știe ce este cu ei aici, devin aerieni, dezorientați sau, mai simplu, stresați. Ascensiunea este a SUFLETULUI într-o zonă cunoscută cât de cât ( mă rog !!!). Adică: AICI !!! îți schimbi tu starea prin care TRĂIEȘTI.

Revin la partea anterioară a Amygdalei – parte din sistemul limbic, care are un rol determinant și în autism, de exemplu. În stările și relațiile noastre, sigur.  

Numeroase  studii au demonstrat că aceasta este implicată în învăţarea şi experimentarea fricii, încât a devenit obişnuită referirea la aceasta ca fiind "centrul de frică" al creierului, fiind implicată ȘI în procesarea pozitivă a emoţiilor procesate în principal pe căi auditorii şi vizuale care se proiectează la nivelul amygdalei. Nu prin cele olfactive ( experimente cu CO2) care activează alți centri. 

           Oricum cercetările sunt în desfășurare. Și pluridisciplinare.
  Informații sunt, nu scriu acum despre localizare și rolul ei. Vă invit să descoperiți singuri.Sigur veți exclama: wauuu !!! În loc să colindăm cu ,,gândul” prin cine știe care stări din care nu mai știm cum să ieșim, mai bine am încerca să ne cunoaștem superbul, minunatul trup. Și să învățăm să-l ascultăm. Un prieten mai bun nu avem. Dar nu numai în sensul de a-i furniza mâncare și apă. Nutriția poate fi și spiritual/științifică: adică de a cunoaște rolul clar a fermecătoarelor organe care funcționează perfect, pentru că așa au fost create. Din neatenție însă …mai perturbăm prin noi și apoi ne plângem, desigur.

       Partea anterioară- cea care furnizează și determină o stare de bine, de înțelegere, de ,,drag de drag” cum îmi place să spun, se activează INSTANTANEU prin practicarea celor trei mișcări. Care pot fi făcute și separate – ca să nu vă speriați de ,,greutate”.

 Tehnica ,,Surâsului interior” este predată în Școlile de Tao, de Qigong. DAR…. pe lângă faptul că așa se strânge în anumiți centri de colectare, energia organelor care așa este cunoscută, reactivată, refăcută etc. ( informații extrem de importante desigur), ne REACTIVĂM conștient STĂRILE pe care ni le dorim. 

Nu spun eu ci dovada este în cercetările științifice. Îndepărtarea Amygdalei (nucleului amygdalian) transformă RADICAL persoana. Primul geniu științific care a lăsat cercetări de pionierat (în felul lui un pic extravagant, ceea ce a ,,deranjat” pe unii ) a fost T.D. Lingo, începând cu 1956. Acum în marile clinici, centre de cercetare se studiază acest amplu aspect al ,,minunilor din creierul nostru”. Sigur că nu separat de restul organelor, a trupului.

       ,,Ceea ce Medicina Orientală știa de câteva mii de ani!” o frază ca un refren dar mereu la fel de actuală.
Dacă acum 100 de ani a început cercetarea nucleelor amygdaliene ( sunt două), practicarea Surâsului interior la asta ducea – în prima fază. La DECONECTAREA de stările care ar fi împiedicat armonizarea centrilor energetici.  Am practicat Surâsul interior. Apoi am citit despre Amygdală. Doi timpi separați în viața mea. Pentru că au venit ca informații din două domenii ,,diferite”.

Marii Maeștri (Învățați) orientali SIGUR știau cele ce am scris mai sus. Numai că acele două informații erau ,,comasate” nu disparate. Pentru că: dacă ,,vedeau” meridianele energetice, punctele de acupunctură SIGUR au ,,văzut” și rolul Amygdalei . Și a altor ,,minuni” – sunt sigură. ( Mărturisire publică: mereu aud, și am avut cândva și eu ,,părerea” asta – mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a trecut repede! – da* de ce nu se spune totul ?! Pentru că nu suntem suficient de pregătiți și mai ales de atenți ! o informație spirituală se ,,cucerește”. Dată de-a gata, aproape nu mai are valoare. Nu o ,,accesăm” cu dorința adevăratei cunoașteri, ci ca pe o modalitate de ,,evoluție” de cele mai multe ori ….sezonieră. Pașii sunt clari, se deschid anumite percepții ( nu faceți ochii mari că nu e vorba de ,,audiții” sau ,,văzutelea”) care duc la stăpânirea gradată a CUNOAȘTERII. Sigur și despre asta e mult de spus).

           Ca să fiu un pic mai explicită: atunci când ridicăm sprâncenele ca două aripi în zbor, atunci când ridicăm colțurile exterioare ale ochilor, atunci când ridicăm buza superioară, energia din aceste mișcări activează partea anterioară a nucleelor amygdaliene ( mai simplu: amygdala, așa cum o numesc și neurologii). E doar prima acțiune. Pentru că ,,mișcarea” se continua, este mult, mult mai amplă. Dar nu atât de dificilă pe cât pare. Și mai cred un lucru: poate nu am fi dat importanța pe care o merită dacă știința nu ar fi descoperit acest lucru. Informația sigur există, dar în cercuri care au fost doar păstrătoare a învățăturilor. Efortul trebuie să ne aparțină ca să merităm și să știm să apreciem învățătura, și, ceea ce este cel mai important să PRACTICĂM. Să ne fie cu adevărat folositoare.

              EXISTĂ frumusețea Vieții în jurul nostru. 
DACĂ o vedeți înseamnă că ESTE în voi înșivă. Altfel nu am avea cum să o RE-cunoaștem, să știm ce este. Și fiecare avem ,,vibrația” proprie după care percepem. 
Dacă acceptăm asta, nu ne mai supărăm pe nimeni. Ințelegem și frumusețea pe care ei o văd și ne îmbogățim tot noi. 
Dacă vedem însă reversul, aceea este lumea proprie, în care ne vom și îmbolnăvi. Această conștientizare este doar un început. 
Gândirea, vorbirea sunt ENERGII VII prin care ne manifestăm și prin care STATORNICIM lumea. Atât de puternici suntem. 
Obișnuințele ți le poți observa și schimba singur. 
Altcineva nu o poate face. Nu schimbă nimeni un cip și gata. Nu ai mai fi OM. 
Ajutor putem primi de la cei care deja înțeleg asta. Care ne schimbă ,,coordonatele energetice”, ne pun pe o altă frecvență. A rămâne acolo însă depinde numai de noi înșine.



marți, 30 septembrie 2014

Zâmbetul și Amygdala (nucleul amygdalian)



Să descoperi cât de minunat alcătuit este trupul uman este o imensă aventură dar pe care ne-o dorim. Pentru a trăi sănătoși, fericiți, armonioși. Doar așa putem depăși dilentatismul care este bine orchestrat, fără să realizăm cu ușurință asta pentru că pe lângă informații valoroase sunt introduse erori bine gândite și plasate.
ȘTIINȚA prin oameni extraordinari a făcut pași imenși în a demonstra ceea ce ...se știa de mii de ani dar erau propovăduite ca MIRACOLE. Sau ca păgânisme , eventual și venite de la Satana ( e un ,,nume” al unei EXTREM de puternice entități feminine, regina unei populații dispărute, narții, trăitori alături de uriașii din ținuturile noastre dincolo de ținuturile Nistrului. George Dumezil a cules multe povestiri, legende, înscrisuri despre acest uluitor popor , despre Satana –măiastra lor Regină. Se regăsește ca NUME de PUTERE și prin alte părți. E doar o simplă informație, ca să vedeți că istoria știută e ...așa cum e. ).

Din 1956 , întors din războiul din Vietnam cel care avea să deschidă o imensă eră în neurologie, T. D. Lingo – a vrut să afle : ,,De ce se ucid oamenii între ei ?!” . Considerat un savant extravagant ( a urmat patru facultăți, s-a retras în munții Colorado) a rămas departe de recunoașterea științifică privind ,,cercetările lui” mai ales asupra nucleului amygdalian. Mai simplu : amigdala stângă și dreaptă. El a descoperit că ,,stimularea părții anterioare a nucleelor amygdaliene – depozite a trăirilor emoționale, face să dispară teama, mânia, supărarea, frustrarea ... toată gama de re-sentimte care ne doboară cu timpul. ,,Clik amygdala” și ... gata! Fără medicamente, fără alergătură , fără ...multe. Prea SIMPLU !!! Când facem ,,clic pe partea anterioară” , se declanșează stări de bucurie și creativitate și se permite accesul la resurse neexploatate ale creierului. Ciudat , nu?! Dar dacă știința validează asta cred că este cazul măcar să încercăm.

  Cercetări asupra creierului limbic au început a fi publicate încă de la începutul secolului. Cei care aveau să devină promotorii în neuroștiință a  descoperirilor privind creierul limbic, în special funcția amygadalei, au fost savanții Joseph LeDoux și Antonio Damasio. T.D. Lingo și mulți alții care au fost uitați. Acum se vorbește despre ,,Inteligența emoțională” adevărată revoluție în neuroștiință. (Daniel Goleman).

Farmecul este că în medicina asiatică practica aceasta este … bine documentată. În celebrele Tratate de medicină s-au scris multe pe care doar să le alăturăm cu descoperirile actuale și … ei bine, atunci avem două surse de informații. Ar treia este PRACTICA personală.

Este vorba de ,, zâmbet” – practică bine cunoscută. ,,Zâmbește- nu știi cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău”. Dar ca tehnică e mai puțin cunoscută. Am găsit în practicile taoiste ,,dezlegare” a misterului. Se începe cu ducerea atenției la punctual dintre sprâncene apoi se ridică sprâncele ca două aripi –un imens zîmbet și lumină. Însă LINIA zborului va activa tocmai … partea anterioară a nucleelor amygdaliene. Uluitor să poți ,,combina” cele două informații. Știința încă cercetează.


În practica ReiKi se știe că palmele se pun pe ochi  apoi pe cap …etc. Acum putem să conștietizăm mai bine ce înseamnă asta. Pentru că ENERGIA VA URMA GÂNDUL. Un mare adevăr care vă scapă de:,, lasă că funcționează și fără prea multe informații!” sigur că da, dar numai o perioadă. Pentru că GÂNDIND stabilizăm ENERGIA și ea devine treptat manifestare. Am învățat să mergem , să mâncăm, acum învățăm să ne bucurăm și să STATORNICIM ACEASTĂ STARE. Dacă nu gândim, dacă nu ȘTIM ne plictisim sau ne înspăimântăm. 

luni, 1 septembrie 2014

Ritualurile prin biserici



Recent am avut parte de o nouă înțelegere. De aproape un an de zile, starea de sănătate i se deterioara vizibil, omul era furios din te miri ce. Înainte era o persoană calmă acum chiar și un cuvânt îl făcea să își piardă cumpătul. Avea stări de ,,pierdere” a conștiinței, aproape de leșin, din care își revenea cu greu. Toate analizele îi ieșiseră bune. Numai persoana nu era bine.
Toate veneau  din neamul tatălui. Blesteme de neam. Majoritatea bărbaților nu se căsătoriseră iar dacă o făcuse câte unul era de parcă trebuia să fie perpetuat blestemul. Avea parte numai de nenorociri.

Ce se întâmplase: pentru a-și salva căsnicia, soția a făcut un ritual la nouă biserici.  Nu cu binecuvântarea de la preot ci pentru că așa auzise.  Într-un an și ceva totul s-a terminat între ei. Iar bărbatul a început să se simtă tot mai rău. Cândva se produsese un eveniment care se activa periodic.  

,,Intervenția” cerută direct de om la divinitate activase blestemul din neam aruncat asupra bărbaților. Slujbele de dezlegare ar fi fost mult, mult mai recomandate. Ele fiind folositoare. Dar când facem după sfaturi binevoitoare, cu asta ne alegem.
Prin ,,ritual” activase blestemul. De ce ? În Biserică doar preotul este cel care leagă și dezleagă. Aici este teritoriul exclusiv al slujbelor ținute de preoți. E bine să respectăm acest lucru.  Place sau nu unora.
Pentru a ,,face un ritual” ne pregătim trupește și sufletește. Postim, - post negru- spunem anumite rugăciuni. Și mai ales lăsăm totul în seama Lui. Nu după dorința noastră. Și facem totul cu dezlegare de la preot.

Persoana respectivă mi-a spus că nu voise să se căsătorească. Dar de ,,gura alor lui” se căsătorise. Simțise că  nu e bine. Avesese acea ,,intuiție” pe care o avem mulți și pe care nu o ascultăm din diverse motive. Chiar și  înainte de a face un pas atât de important. Mulți au asemenea ,,temeri”. Dar aud : ,,totuși ... e om bun” sau ne se îndură să renunțe pentru un oarecare avantaj.  Credem că putem să-l schimbăm pe celălalt. Credem multe. De fapt iubirea însăși din suflet în acel moment este atât de frumoasă încât mulți nu vor să renunțe la...persoană, de teamă că vor pierde ...iubirea – din sufletul lor. Acesta este un atașament defapt. Vrei tu o anumită persoană care ,,intruchipează” in acel moment ,,chipul” iubirii tale. Dar se poate să după aceea că nu există și ,,asemănare”. Nu persoana e de vină.

Pierderea energetică suferită de persoana în cauză era mare. De ce ?! pentru că alimenta, de la ,,ritual”, acel blestem reactivat acum. Și care parcă atât așteptase. Povestea e lungă, furtunoasă și cuprindea multe persoane. Care sigur toate se tot întâlnesc pentru a se ,,elibera”. Cum era cazul și acum.

 Iertarea pe toți cei implicați este necesară. Furia îi lua energie din zona vezicii biliare  (care este în strânsă legătură cu buna funcționate a ficatului. Ceea ce duce la depresie, frustrare. Nu făcuse nici un rău, dimpotrivă. Lipsa de voință era cea care îl păzise până acum dar și care îl îmbolnăvise. Dacă nu se căsătorea nu trecea prin această ,,încercare”.

A fost o bucurie pentru el să înțeleagă că persoana respectivă nu îi ,,voise răul” lui personal, așa cum i se mai spusese. Terapia iertării a ajutat mult. Omul de acum avea acea ,,furie a blestemului” încriptată în memoria celulară. Multe avem acolo, preluate genetic. Trebuie doar o ,,scânteie” și ele se activează. Altminteri rămân în stand by. Se pot manifesta însă la generația următoare. Nimic nu dispare. De curățenia noastră sufletească depinde , de hotărârile pe care le luăm.


Atenție la ... ritualuri ! Nu se fac oricum. Fie chiar cele cunoscute ca și ,,creștine” sau ca ,,păgâne”. Asumă-ți întotdeauna ceea ce faci. Ignoranța, necunoașterea nu este o scuză. Activezi forțe pe care nu știi să le stăpânești și atunci te vor stăpâni ele pe tine. 

Să nu confundăm Biserica cu Altarul personal pe care este necesar să îl avem fiecare acasă. Autoritatea în biserică este preotul. Acesta a fost rolul preoților în toate timpurile. Fie în Sanctuare , fie în alte construcții ridicate special. 
Rugăciunea personală, ritualul personal îl faci acasă, tu însuți. 

luni, 7 iulie 2014

Cuvântul devenind Verb Viu

Se spune ,,Credința o ai sau nu”. Cred că ea se învață, se deprinde încetul cu încetul, încercare cu încercare. Nu este o simplă înțelegere de moment a lui Dumnezeu.
Îl recunoaștem cu ușurință pe Dumnezeu?! Oricât am spune dintr-un prim impuls că da, nu este o constantă a vieții noastre . Pentru că aceasta cere  multe eforturi de a-L descoperi.
Prin știință din ce în ce mai mult vezi măreția, perfecțiunea Creației la care au participat  multe ierarhii cerești, divine. Unii fiind considerați Creatorul direct. Sunt Creatori, însă  nu însuși Dumnezeu. Există UNICUL CREATOR al tuturor. Înfăptuitori sunt mai mulți. Care ne-au plămădit, care au pus în noi Suflul pe care îl primiseră la rândul lor.

Legătura cu Dumnezeu nu a fost și nu poate fi distrusă, pentru că este esența noastră, esența din tot ce este în jur. Ne poate fi adormită de alte trăiri?! Asta da.

Suntem supărați, necăjiți, bolnavi?! ,,Doamne ajută-mi! ” Dar Doamne să fie direct, alături de tine, lângă tine. El poate fi Cel care Își odihnește capul pe perna ta și în inima ta. Doamne să fie aici, înaintea ta, la un pas de tine. Și așa cum cerem o pâine și dăm bani, vânzătoarea fiind în fața noastră așa și cu Doamne. Dar o să vedem că El ne ia grijile drept plată a încrederii în El. De câte ori am făcut asta fără să avem undeva, în adâncul minții, neîncrederea, nesiguranța, chiar spaima că nu ne va ajuta?!

Când spunem: ,, Doamne ajută-mi” să vedeți ce zâmbet frumos ne luminează ființa.  Este Binecuvântarea pe care o primim ca răsplată ( adică peste, mai mult decât am cerut) și învățăm treptat , treptat să o păstrăm. Pentru că …uităm tare repede. Mintea născocește altele și altele. Cu cine să ne sfătuim pentru a scăpa din neajunsuri când unii în alții nu mai avem încredere?! În mare parte mintea nu poate face planuri decât de răzbunare și ură, de subjugare a celorlați. Veșnic nemulțumită pentru că așa a fost obișnuită să vadă prin ai nostri înaintași care au trăit marea majoritate la fel. Preluăm programele lor.
          Avem nemulțumirile, supărările  în noi. Funcționăm zilnic, văzând viața prin prisma lor. Ba culoarea roșie, ba pe cea gri. Puțini au fost cei care au lăsat alte învățături. Dar, toate au fost necesare. Ca să învățăm acum stăpânirea firii noastre. Singuri și avem noian de învățături. Dar, cine le citește cu inima?! Cu mintea da, le scotocim poate, poate se va lumina brusc.

      Când îți dorești ceva cu adevărat, spune-I întâi direct Lui. Ok. În ultima vreme se spune că: ,,universul conspiră să ne ajute, să ne împlinească orice dorință”. Dar …CINE și CE este acest Univers?! Recunoaștem că are atâta inteligență ca să ne ajute sau…are numai materialul de care avem nevoie?! Mi-e că aici ne-am încurcat în vorbe și lipsă de gândire, urmând orbește câteva fraze luate de prin cărți și care ne dau, așa, din când în când o stare de bine. Ba ne și vedem mari înțelepți și ne emoționăm pentru asta până la lacrimi. Vaaai, cât de minunați suntem atunci. Trece însă repede și ne apucăm iar de căutări…

        Nu sunt pentru habotnicie. Nu răspund celor care ÎL apără cu cuvinte grele, aruncate oricând. Această ,,ieșire” împotriva fratelui și surorii tale înseamnă că în interior sunt numai pietre cu care lovești. Dacă ai iubire tot ceea ce vei spune va ajunge înlăuntrul sufletelor. Așa da, se trimite direct, de la suflet la suflet și atunci auzi îngerescul tău cântec cum străbate tăriile.

        Doamne nu are nevoie să fie apărat! Doar iubit! Cu încredere. De câte ori nu i-am spus:,,Doamne, nu am înlăuntrul meu, acum, prea multă forță ca să am încredere în Tine. Dar….tot Te iubesc!” Știți ce minunată este această mărturisire?! Pe loc primești Binecuvântare. Și te schimbi.  În aceeași secundă.

        Noi nu avem conștiința mărturisirii directe. Unii chiar se simt stângaci. Să vorbească cu …. ???!!! cu cine?! Și vrem rețete, și punem fel de fel de întrebări. CUM să cred? – e una din ele.  Acum am să spun ceva care unora li se va părea departe de ,,subiect”. Aveți răbdare și o să vedeți că nu este așa. Cei care practică ReiKI sau alte terapii ÎL descoperă mai repede pe Dumnezeu, ÎL înțeleg în profunzimea fiiniței lor. Pentru că în acele clipe când îți faci autotratament începi să simți, să trăiești vastitatea energiei din care ești creat. Toți, TOȚI au trecut prin asta. Explicații nu sunt privind transformările din sufletul tău și care uneori și vindecă instantaneu o dizarmonie instalată în fizic. E adevărat că noutatea stărilor a fost deajuns până acum.  OF! Să stai la TV și să-ți faci autotratament ! asta chiar a fost o mare eroare. ,,Adăugăm ” rapid și alte traume în noi. S-a separat spiritualitatea de credință. 

     Spiritualitatea e o cale de a-L înțelege și ne dă tehnici prin care să ne armonizăm pe noi înșine, să ne descoperin și să învățăm să stăpânim pornirile propriei firi. DACĂ înțelegem asta, nu ne mai zboară gîndul la ,,mamăăă, ce aș levita și eu” ! mi-e că vei merge pe ,,cărbuni c-am prea încinși ” și te vei carboniza un pic. Proprii neuroni, în primul rînd se vor aprinde și va ieși nițel fum. Iertă-ți-mă, încerc să prezint imagini, decît prea multe cuvinte.

      Mentalul nostru, al marii majorități, este din ce în ce mai puternic. Astea sunt timpurile. Însă cum ,, folosim înțelesurile”, depinde numai de noi. Creierul doar va recepta și va înmagazina ceea ce noi îi vom da și va căuta singur dacă are, dacă găsește și alte aspecte în memorie, ca să ne facă o întreagă poveste. Ce-ar fi să ,,îi spunem” noi tot timpul CUM vrem ?! Nu avem această conștiință că putem face asta și funcționăm pe pilot automat.                 Gândim ceva minunat și apoi …uităm.  Și cum avem implementări datorate și înaintașilor și nouă care am luat totul de bună, mergem ca niște roboței prin viață. Ne mai trezim dar ….adormim la loc. Și rămâne doar să ne văităm.

DOAMNE ! și totul se luminează atunci când ne strădium să ÎI simțim ȘI prezența. Nu numai …depărtarea. Și treptat această PREZENȚĂ se pogoară în noi. Nu ne mai părăsește decât când…suntem ,,ocupați”.  ÎL putem chema oricând și cât mai des cu putință. Aceasta este LUPTA de acum. S-au ca să fiu precisă, câteva din aspectele luptelor de acum.

,,Ceea ce la om este cu neputință la Dumnezeu totul este cu putință” -  părintele Rafail Noica. Cu mintea vom scotoci mereu. E bine. Pentru că vom descoperi vastitatea uneori înfricoșătoare. Dar avem Cine ne ocroti. LUI toate ÎI sunt cunoscute.
,,Ține mintea ta în iad dar nu deznădăjdui !” Sf. Siluan Athonitul. Cu inima să Îl chemi și atunci neînțelesurile vor deveni înțelesuri. Asta e știință: lasă mintea să fie iscoditoare asupra creației, dar nu iscodi cu inima, mai ales pe semeni. Pentru că vei culege ceea ce ai ….semănat. Cuvântul devine verb. Minunat este când Cuvântul divin devine Verb Viu, al Iubirii Lui în noi. 

,,Doamne ajută tuturor !!!